asta ma gandeam cand , dupa ce cu o miscare maiastra, reusisem sa agat mingea cu piciorul drept de la inaltimea capului lui mauro care se apropia din spate, am pus stramb piciorul stang pe pamant, si am auzit un crack!... s-a dus glezna, imi trecea prin cap, si imediat am inmuiat piciorul si m-am lasat sa curg incet pe teren... nu durea prea tare (uimitor, mi-am zis, si totusi s-a auzit un crack), si nici nu era umflat... dar a inceput incet-incet... jocul s-a oprit (oricum mai lipseau doar vreo 5 min pana la sfarsit), iar eu am iesit bine mersi pe picioarele mele, ducandu-mi geanta pana la vestiar... acolo m-am uitat mai bine, era destul de clar ca nu glezna e problema, ci pe exteriorul labei piciorului, acolo unde e formase o umflatura ... mircea, you want a lift?- cei care au plecat imediat m-au intrebat daca aveam nevoie de ceva, dar nu mi-era prea nasol, si oricum venea Laura cu Emilio ... Am facut dus , m-am sters, imbracat si am urcat sus la bar, unde ma astepta matei... ca de obicei statea cu matteo, baiatul (si nepotul) celor care tin barul , cu un an mai mare, se inteleg bine, e un smecher (jmecher?) si jumatate, mereu se cearta cu ai lui ca inca mai tre sa faca temele (uneori la 10-11 seara!)... in timp ce eu terminam o bere, i-am luat lui matei o ciocolata calda, apoi au ajuns si laura cu emilio. am facut ceva eforturi sa merg pana la masina lor, si incepeam deja sa ma gandesc ca poate e ceva serios, dar era deja tarziu (8 jumate), la ora aia nu mai sunto doctori in spitale, te duci si te tin pana a doua zi dimineata... si chiar si asa, inca reuseam sa merg, asa ca poate pene la urma imi trecea... am ajuns acasa, cam schiopatand, am mancat impreuna (a pregatit dana masa, dupa ce, mesianic, sau mai degraba "casandric", imi spusese ca daca tot vin in seara aia laura cu emilio, poate e mai bine sa nu ma duc la fotbal si s-o ajut sa gateasca, la care eu, cu o anumita doza de nesimtire, m-am cam prefacut ca nu aud, chiar asa, putea sa gateasca si ea odata, nu?) hehe, cu "m
intea de dupa", cum zic italienii, am avut ce mi-a trebuit...
cand m-am bagat la culcare, era destul de umflat, dar am dormit relativ bine. m-am sculat pe la 6 dimineata, inca mai durea un pic, si se dezumflase, am crezut ca gata, asta a fost, a trecut, am facut bine sa nu ma duc la spital. Ma scol sa ma duc la baie... hmm... parca e ceva care nu merge. nu puteam sa apas pe picior, ma durea destul de rau, era clar ca era ceva in neregula... dana: te doare, vrei sa mergem la spital? iubita, nu stiu ce sa zic, poate e mai bine... ma duci? era cel mai simplu, pana sa sculam copiii sa-i ducem la scoala mai era vreo ora si ceva, mi-am pus un trenning (daca mi-l puneau in ghips si nu mai puteam sa-mi scot blugii o luna?) si am plecat... am hotarat as mergem la spitalul cel mai apropiat , 5 min, la Gradenigo, chiar daca nu sunt specializati in oase - ortopedie, cu siguranta or avea ei o sectie, la urma urmei tre sa fie ceva simplu... ne-am pus de acord in masina ca sa ma lase in fata la "prim ajutor" si de acolo ma descurc singur, nu avea sens sa stea cu mine, mai ales stiind ce timpi au in spital... asa ca m-am dat jos din masina in fata spitalului, numai ca intrarea la pronto soccorso (prim ajutor - urgente?) era prin alta parte, asa ca eu bine mersi am inceput sa topai intr-un picior pe strada pana dupa colt, uitandu-ma lung dupa dana care tocmai plecase sa parcheze totusi masina si sa intre un pic cu mine... la urgente m-au primit imediat, mi-au luat datele, si mi-au zis sa aste
pt ca ma cheama... ma duc in sala de asteptare, o sun pe dana ca e-n regula (tocmai gasise parcare) si ca poate sa se duca linistita acasa, ne auzim mai tarziu , ca sa nu dam peste cap si programul copiilor... si sa dus :-)In sala de asteptare mai erau doi tipi care motaiau... nasol, mi-am zis, daca tre sa-i cheme intai pe astia (mai ales ca pareau amarati rau), astept aici mult si bine... nimic mai fals, am asteptat oricum destul (30 min?) dar nu din vina lor... la un moment ii vad ca se ridica, se duc in baie, ies si pleaca... si dupa aia am inteles: astia n-aveau unde sa doarma noaptea, salile de asteptare de la spitale sunt un loc cald si curat... deci pe la 7 ma cheama , ma vede o infirmiera cum topaiam de colo colo si ma aseaza pe un scaun cu rotile (aaargh, nu e nevoie, ma descurc! ba nu, dumneavoastra faceti cum zic eu!) si ma duce sa ma vada un doctor... destul de tanar, buna ziua, unde va doare, cum s-a intamplat... si mi-am dat seama cat e de ridicol sa raspunzi "pai, in timp ce jucam fotbal"... pe hartii a scris "ieri seara in timp ce se juca cu mingea"... parca as fi avut 10 ani... m-a trimis imediat sa fac o radiografie. ma ia imediat un infirmier si ma impinge pana la etajul de jos, nici o asteptare, intru direct, ma pune pe masa, tac-tac-tac, trei expuneri, in 5 min er
am din nou sus... spitalele s-au modernizat, acum radiografiile se fac digital, nu mai sunt timpii de asteptare, peliculele de un metru patrat... dupa vre-un alt sfert de ora, ma recheama medicul de la urganta si-mi spune direct "domnule copot, e rupt" si imi zice ca trebuie sa astept medicul ortopedist, sa mi-l puna in ghips... asta e, asa-mi trebuie, timp am (mi-era clar ca nu se mai pune problema de dus la servici), asa ca m-am relaxat in scaunul meu cu rotile, si am sunat-o pe dana... stateam pe coridor, langa cabinetul de consultatii, si din cand in cand mai treceau pacienti cu mult mai nasol decat mine... credeam ca o sa termin repede (mai era doar de pus in ghips, nu?), numai ca ortopedistul a venit abea dupa vreo 3 ore, si m-au plimbat iar pe roti pana la cabinetul lui in subterane. s-a uitat lung la radiografie, in timp ce eu incercam sa fac conversatie, apoi mi-a zis ca nu e de pus in ghips, ci doar de bandajat bine, ca nu pot sa mai merg la londra (sa-i vand lui biletele)... zis si facut, in 5 minute aveam un bandaj de mare clasa (a treia poza), si eram liber sa plec, trebuind sa ma intorc dupa 28 zile pentru consult si eventual confirmare ca era totul in regula. M-a dus Dave acasa (era deja 12), si acasa am avut noroc sa gasesc carjele (de la proprietar), asa ca totul s-a rezolvat (?) cat se poate mai bine.oricum, pentru cine vrea sa vada clasa pe care o avem cand jucam fotbal, aici e o inregistrare din aprilie 2007 (fara sunet, va rog, a iesit aiurea rau, cred ca nu trebuie sa pun muzica comprimata cand fac un video):
