mai sunt cateva zile... trec repede, parca niciodata n-a trecut timpul asa de repede... mi-aduc aminte, parca erau ieri (formulare previzibila), momente de cand eram la pecetto... in romania... ce e vechi de 10 ani, sunt de acord, e de 10 ani si am perceptia acelor ani, dar ce e vechi de, sa spunem, pana la 3-4 ani, parca au fost ieri. intreaba-ma ce-am facut acum 3-4 zile, si nu mai stiu... tre sa construiesc incet-incet trecutul (ce zi era? vineri? hm... si ce facem de obicei vineri? film?nu.. a, am fost la cumparaturi, la auchan.. da, dar asta seara, dar ziua? intamplator imi aduc aminte, daca tot am facut incursiunea asta, am fost cu Madlen sa-si ia bilete pentru egipt, dar oare joi ce-am facut? boh, nici macar seara nu mai stiu).
stiu in schimb ce am facut miercuri. am terminat de cumparat casa. fost la banca, semnat contractul de imprumut, actul de cumparare, cateva asigurari (si aici scriu pentru mine, cavezzana, pro-memoria, exemplar de functionar de banca puncte puncte). in seara asta ar fi trebuit sa vina gigi si cu fabrizio sa inceapa s-o puna un pic la punct (culoare pe pereti, in principal, plus un pic de curatenie). in ianuarie o sa cumparam un pic de mobile, si cu cat mai repede o inchiriem, cu atat mai bine. Joi o sa mergem si noi cu ei, sa decidem cu ce culori... dar mai e pana joi... heeei, ce ploaie e afara... daca v-a placut bufonul, mai poftiti si maine seara? joi e departe, ehei, pana atunci mai e marti, care abea incepe, apoi miercuri, o gramada de vreme...
am luat deja cadouri copiilor, si sunt mandru de asta, de obicei alergam zabauc cu o zi-doua inainte, si nu mai gaseam nimic. le-am cerut din nou copiilor sa scrie scrisoarea lui mos craciun, mariuca a renuntat la idea de scrisoare, si-mi tot spune in fel si chip ca nu-i mai merge computerul... nu cred ca crede ca ar primi unul, dar asa, daca chiar ma intereseaza ce si-ar dori... matei a fost tare: a gasit (sau i-a aratat maria) un site unde poti sa trimiti scrisoare direct lui moshu. si s-a apucat sa-i scrie, ca el nu si-ar dori nimic, ca mereu a primit mai mult decat a cerut, si ca anul asta mai bine sa duca mosul cadouri copiilor care n-au... smecher? hm..., nu stiu. numai ca peste cateva ore, il vad pe matei ca tremura tot... ce-i bai cu tine? mi-a scris inapoi babbo natale. cuuum? si-mi arata... Babbo Natale (I.love.reinders.4.ever@gmail.com)i-a scris inapoi, in engleza, ca ce si-ar dori, sa lase vraja... la care matei, tot agitat, ii raspunde ca ar vrea o pereche de ochelari cu raze X... Ii scre mosul ca poate doar la NASA au asa ceva, poate nici acolo, asa ca isi redimensioneaza baiatul nevoile... si cere... nu mai stiu ce. Oricum, mosu a gasit ochelarii :-)
marți, 15 decembrie 2009
joi, 22 octombrie 2009
Si am luat si casa...
Vezi harta mare
cum spuneam, in Via Ormea 113, Torino. e cea de la etajul 2, geamurile 3,4 si 5 (de pe balcon, aia cu vazele de flori fara flori)
offf, n-a fost simplu. n-a fost simplu deloc. si de fapt, nu e simplu nici acum. vin toate intrebarile... am facut bine? trebuia sa mai asteptam? trebuia sa ne fi grabit? face casa banii?
in momentul de fata, poate ca sunt tardive, am dat deja avansul, si probabil ca daca toate merg bine, casa o sa o luam pe la jumatea lui decembrie (cu cat mai incolo, cu atat mai bine, zice dana, asa ca cheltuielile de incalzire or sa cada inca pe seama actualului proprietar). o vazuseram de prin primavara, numai ca ei au tinut pretul sus, iar noi, dupa ce le-am facut o oferta slabuta, am zis ca mai mult nu prea mai suntem dispusi... a trecut vara, mie intre timp la servici mi s-au rezolvat mai multe lucruri (printre care si o marire de salariu), asa ca am redeschis discutia... pai sa ne vedem... dana invata (si inca mai invata) pentru examenul de stat, asa ca n-a prea avut timp si mi-a dat mandat moral si m-a trimis la tratative. si pana la urma a mers bine, ei au coborat cu pretul pana unde eram noi dispusi. ma rog, in banca tot trebuie sa ne imprumutam...
intre timp... intre timp a murit mamaia de la constanta. mi-a zis tata, si apoi liviu mi-a spus mai multe. vreau sa ajung si eu pe la ei, la constanta, cand o sa mai mergem in tara. si cu copiii... si pe la tara... ma bucur ca am vazut-o asta vara, la gigi. sau era asta primavara?
si cu asta - basta, cum zice mama. or sa-mi lipseasca.
a, am avut un vis ciudat, acum cateva zile: venisera la noi in bucatarie sfintii Cosma si Damian, nu mai stiu ce faceam noi cu totii acolo, erau imbracati in niste pelerine ponosite, la un moment dat dispar (era normal, doar erau sfinti), si apoi se misca usa de la bucatarie... stiti cum e ca, in somn, incerci sa zici ceva si nu poti, te chinui, si daca e cineva langa tine aude doar un muget nearticulat... cam asa am facut si eu, si m-am trezit. eram relativ constient (nu eram speriat, mai speriata era dana langa mine) si i-am explicat ca cineva miscase usa din bucatarie, si ca cel mai probabil fusesera Cosma si Damian. ea zice ca mai fac asa cateodata, asta de cand au venit hotii la noi acasa, la pecetto, dar in timp ce alte dati eram speriat, acum nu... poate intr-o zi o sa-mi fie clar cum e de fapt cu efortul spiritului de a controla corpul, atunci cand sufletul e adormit... cred ca asta se intampla... eul meu (spiritul) avea niste trairi ale lui (cineva misca usa din bucatarie, invizibil, eu stiind de fapt ca erau cosma si cu damian, care tocmai plecasera/disparusera ), si cand a vrut sa comunic asta (dar cui??), corpul era intr-o stare de ne-utilizare (adormit), iar sufletul nu era pe acolo sa-l miste, asa ca ce a facut spiritul meu (adica eu)? a incercat sa miste corpul de unul singur... incercati si voi, sa vedeti daca e simplu, bineinteles ca ii lipsea grosolanitatea sufletului, si n-a reusit decat sa faca corpul sa deschida gura si sa scoata niste zgomote guturale... eram semitreaz, m-am auzit, si aproape imediat dupa aia m-am trezit, si foarte normal i-am explicat Danei ce visasem. cu sufletul la locul lui, era mult mai usor sa comanzi trupul:-)
alte chestii, pentru posteritate, nu prea mai sunt, doar ca (,) cainele creste mare si cuminte (si suntem un pic invidiosi, ca se pare ca inca mai tine mult - mai mult decat la noi - la proprietarele mamei lui, de unde l-am luat). face parte din drepturile lui de caine, n-o sa ne apucam acum sa ne lamentam. si apoi, tot la noi in casa de pe la sfarsitul lui august, sta barbara, o prietena de-a danei, in asteptarea fericitului eveniment de a-si gasi o casa a ei. copiii sunt foarte fericiti, ea e copilaroasa si sta mult cu ei, se joaca si-i trateaza ca ... pe niste egali. asa ca ne e relativ bine cu barbara aici. si cam asta e, nu ne plangem.
pt dana: Succes iubita!
pupaturi peste timp,
mircea
duminică, 13 septembrie 2009
Catelul nr 5
de cand n-am mai scris s-au intamplat multe: copiii au luat vacanta, dana a luat jumate de examen, am fost in romania, ne-am luat caine, a venit andrei pe aici, am fost in grecia, a venit si celalalt andrei pe la noi, am fost la o nunta, a reinceput scoala... si cam aici suntem acum.
toate astea au trecut, dar au lasat ceva in urma: dana inca mai invata pentru a doua jumatate a examenului, andrei a pus pozele pe care le-a facut la noi pe internet (si bine a facut, ca noi n-am mai facut poze de o gramada de vreme) - View Album , catelul a invatat sa inoate... si cam asta.
toate astea au trecut, dar au lasat ceva in urma: dana inca mai invata pentru a doua jumatate a examenului, andrei a pus pozele pe care le-a facut la noi pe internet (si bine a facut, ca noi n-am mai facut poze de o gramada de vreme) - View Album , catelul a invatat sa inoate... si cam asta.
joi, 11 iunie 2009
s-a terminat scoala
sunt zile care inseamna mai mult decat celelalte... ziua cand se termina scoala reprezinta o eliberare (intreaba-i pe copii), si un inceput. azi s-au dus la scoala doar dimineata , si am inteles ca n-au facut de fapt nimic scoala, ci doar o ora si jumatate de mesa (slujba, ei au biserica in scoala)... si probabil ca au mai facut cate ceva, pentru ca eu cand am ajuns sa-i iau (ca de obicei, cu un pic de intarziere- erau aproape ultimii), pe la 13:00, ceva facusera... ce e misto cu timpul asta e ca e o certitudine ca trece... daca intr-un interval de 5 ore (de la 8 la 13) stii ce ai facut timp de o ora si jumatate (slujba), asta inseamna neaparat ca ceva ai facut si in timpul ramas, celelalte 3 ore si jumatate, nu poti sa pretinzi ca de fapt cele 5 ore pentru tine s-au colapsat intr-o ora jumate... hm... tre sa-i intreb maine ce-au facut in rest...
deci, i-am luat pe la 13, nu mai era nici un maestru/profesor sa-i salut, am salutat in schimb pe cei 2-3 parinti care mai erau pe acolo (Troian si Barbieri) si ne-am dus spre masina. le-am propus ca avem de ales intre a merge si a manca o pizza undeva si... dar inainte sa va spun alternativa tre sa deschid o paranteza. noi, astia mari, avem idei destul de fixe despre ce inseamna o sarbatorire... tre sa fie cu mancare si cu bautura, in exces, sa simti ca e altfel decat de obicei (desi cred ca a devenit un obicei sa mancam in exces... atunci cand sarbatorim e un exces al excesului). si proiectam idea asta si asupra copiilor, ne asteptam ca ei, dupa un succes, dupa un eveniment care merita memorat, sa fie gata sa se infrupte cu mancare si bautura, chiar si numai coca-cola sau sprite. nimic mai gresit, iar daca o fac uneori e pentru ca mintea lor incepe deja sa fie alterata de influenta "marilor". ca aseara, de exemplu, dupa serbarea de sfarsitul anului de la maria, unde ea a fost una din protagoniste (mamele: vai, ce voce frumoasa are, face lectii de canto?nu? de ce? dati-o, cu siguranta pentru ea reprezinta un viitor) noi, cu mintea de "mari" (era si barbara, ea ar fi putut sa gandeasca ca copiii ) am zis: " sa mergem sa mancam ceva", bineinteles, cu idea sa sarbatorim. era probabil deja 11 noptea, si am mers un pic pe jos pe langa scoala, apoi un pic mai mult, pana am luat eu conducerea si i-am dus intr-un irish pub - six nations. e frumos sa mergi noaptea cu ei pe strazi, sa nu te controlezi ca vorbesti prea tare, erau incantati, mariuca ne-a mai cantat cate ceva... am mancat (chiar era nevoie, nici unul din noi nu cinase), dar fideli ideii "marilor" de petrecere ne-am intins un pic, am mai luat o bere, cartofii prajiti au ajuns mai tarziu, cand matei deja adormise pe canapelele din bar... mariuca s-a distrat, dar probabil ca pe ea deja am alterat-o. cred ca ceea ce aveau nevoie era pur si simplu o plimbare, stat de vorba, si mancat (functional, nu ca rasplata). oricum, ca sa revin de unde am plecat, idea care mie mi se parea in prima instanta normala, de a sarbatori cu o pizza sfarsitul scolii, nu era deloc in mod necesar impartasita si de copiii. bineinteles ca daca ii intrebi "mergem la restaurant sa mancam o pizza?" or sa zica "da!", dar e o idee care lor nu le-ar veni in mod spontan, ceea ce inseamna ca le e straina. gandind asa, mi-am zis ca putem sarbatori sau prin a manca o pizza (care costa bani) sau prin a cumpara un joc pentru Wii si mancam acasa (suma complesiva ar fi fost cam aceasi). ei bine, incercati sa ghiciti. bineinteles ca lucrurile fiind prezentate asa, va revine mentalitatea de copil si spuneti "Wii si mancam acasa!!!"... 50% corect. Matei a fost cel prevedibil, a optat imediat pentru wii... maria insa nu. ea a zis ca nu vrea nimic (matei: atunci iau eu doua jocuri) , ca mai bine sa mergem acasa... mariuca draga, tu esti trista... nu, dar nu vreau nici un joc, tu stii ca eu nu prea... bine mariuca, cum vrei tu, mergem si alegem pentru matei, si inca mai gandeam ca poate o sa-si schimbe idea o data ce o sa intram in magazin... pe drum , in masina, ii explic ca a vrea ceva arata o anumita directie in viata, o determinare (spre bine sau rau), dar oricum, ceva diferit de imobilitate. imi zice ca e ca o busola care e dereglata, se invarte in gol si nu mai stie unde e nordul... si intre timp conduceam... si atunci mi-am adus aminte ca e ceva timp de cand imi tot spune ca are vrea o chitara electrica... si eu vreau una, o gramada de vreme m-am tot uitat prin anunturile de prin ziare. asta era momentul. vrei sa mergem sa luam chitara? ... se lumineaza ... da! ....de ce lucrurile nu sunt mai simple, si noi (cred ca si eu si maria) nu avem curajul sa vrem lucruri, trebuie ca altcineva sa ni le propuna, alfel nu verbalizam niciodata o dorinta?... si cum asta se intampla exact cand treceam pe langa strada care ducea spre magazinul de unde cumparaseram pianul, am luat-o imediat la dreapta. intre timp, imi dau seama ca e aproape 13:15... orice mic magazin (care nu e mare = supermarket :-) ) care se respecta in italia inchide intre 12:30 si 15:30, ceea ce insemna ca e foarte posibil ca mariuca sa fie dezamagita... daca era inchis, cunoscandu-ma(ne), am fi amanat fara termen cumpararea chitarii... incepusem deja sa ma gandesc cum s-o pregatesc... e posibil sa fie inchis, dar daca tot am ajuns pana aici, parcam si intram, nu? o simt ca se raceste un pic, dar matei e destul de entuziast, si atunci coboara si ea din masina, hai sa vedem... ajungem in fata usii, orarul scrie 12:30 - pauza de pranz... aaarghh.. ma uit mai bine pe geam... baba grasa care ne venduse pianul (proprietara, fara indoiala) era la casa! ura, se mai putea inca intra. buna ziua, ne intereseaza o chitara electrica care sa nu coste prea mult... asteptati un pic, si il trimite pe unul care tocmai intrase sa-l cheme pe un altul... vine si asta, ne duce la partea cu chitarile, dar ne zice ca el nu prea se pricepe (si se vedea, nu stia nici preturile), si ca mai bine sa revenim dupa 3. va bene. si iesim, cred ca mariuca din nou isi pierduse convingerea ca o sa luam vreodata o chitara... ne intoarcem acasa, fac repede de mancare niste pasta si intre timp pun pe foc iepurele cu ardei (o combinatie care seara n-a fost apreciata de nimeni, dar numai de al naibii nici data viitoare n-o sa ma uit in cartea de bucate), beau o bere, ma intind un pic si ma ia somnul.. ma scoala mariuca (nu direct, isi face de lucru pe langa mine) si ma intreaba mergem? hm... nu pot sa-i spun nu, entuziasmul meu scazuse un pic, ma gandeam la banii care se vor duce (o chitara e sensibil mai scumpa decat jocul wii la care eram dispus), dar... cate fete am eu? si mai ales care vor ceva? mergem, spune-i lui matei sa se imbrace. era imbracat, cu entuziasmul pana la stele , pentru ca-o vazuseram o baterie, in timp ce ne uitam pentru chitara... mi-o iei? mai matei, nu prea stiu... mai vedem. "mai vedem"-ul asta il folosesc des cand vreau sa spun nu acum, mai incolo, poate uiti, poate iti schimbi idea... oricum, e destul de egal cu un "nu" spus mai dragut, lasa o portita... matei crede in schimb mult in portite, asa ca era gazat bine, "mai vedem"-ul meu pentru el era o certitudine... mergem, intram, asteptam sa ne vina randul... vrem o chitara economica (care costa putin), e pentru ea, acum vrea sa invete si pana ne dam seama daca-i place, n-are rost sa facem investitii mari... certo, cea mai ieftina e un Fender (si ne arata una rosie), 110€. si la mana a doua? se uita la mine ca la un cersetor, si-mi arata una la fel, 100€. din respect nu intreb si de mana a treia. hmmm, nu-i mare diferenta, o luam pe aia de 110€, mariuca? da. un da convins, mi-a placut. ce culoare? aia era rosie. e bine rosie, iubita? ... surade un pic vinovat, mie-mi ajunge sa cante, zice, nu ma intereseaza culoarea.. mai am neagra, si poate si altceva, sa ma uit, zice tipul... mariuca, curaj, daca tot se poate alege o culoare, poate ca preferi totusi o culoare mai mult decat alta? (si aici, remarcati, va rog, acelasi mecanism, ceva vrea - toti vrem ceva - dar nu indrazneste sa spuna, e multumita cu oricare alternativa)... si de data asta spune, multumita (cred eu) ca am insistat : neagra. victorie!!! a vrut ceva!!... si tipul ne-o aduce neagra :-) si ne trebuie si un amplificator, la o chitara electrica nu se poate fara... 50€. OK , va bene. si... o husa? 10€ carpa goala, 20€ captusita. a, nu mai am de 20, numai de 25€. pot s-o vad? certo. si mi-o arata, misto husa, ii zic ca o luam. mergeti la casa si platiti. cand ne intoarcem spre casa, il vad pe matei ca se uita lung la bateria din vitrina... o vazusem, costa 126€... hm... chitara cu toate ale ei ma va costa probabil vreo 200 de euro, daca mai pun si bateria... e adevarat ca m-au promovat (si asta inseamna un bun spor la salariu), dar primul salariu mai mare inca nu l-am luat... matei, sti ceva, lasa, ducem chitara acasa, cantam un pic, vedem daca ne place si dupa aia mai vedem... papa, stii bine ca mie n-o sa-mi placa, ce treaba am eu cu chitara....of matei... nu prea stiu ce sa fac... pentru chitara ar mai trebui si o fasha de agatat de gat... ma uit... 10-20€, destul de misto...hm... parca m-as opri aici totusi. o intreb pe aia de la casa: ma interesa si bateria aia din vitrina... a, aia e din trei bucati, avem din 3 la 126 si din 5 la 156€, v-o recomand pe aia cu 5 bucati (giovanni, mai avem din alea cu 5 bucati?!?!?...), e ca o baterie adevarata (...da!), asa copilul ia de la inceput pozitia corecta... 156! ma va! mateias, nu prea stiu ca sa zic... papa, tu stii ca eu am 130 € pe care i-am strans pentru pisica, mi-o cumpar eu daca-mi mai da 20€... si m-a convins. Bineinteles ca n-o sa-i iau banii, dar n-ar fi fost corect sa nu i-o iau. m-am intors spre baba: si nu ne faceti o reducere, la cate chestii cumparam? ... pe asta o stiu de la Dana, tre sa incerci mereu. reducere?!? nu, domnule, nu facem reducere... tac, pentru ca nu mai stiam ca sa spun... se pare ca am facut ceea ce trebuia, ca o vad ca ia un biletel si incepe sa adune... 110 chitara, 50 amplificatorul, 25 husa, da, pai cat sa-ti fac reducerea la baterie, 140 e bine? da!... si cu 140 bateria face... 0 + 5... 5... 1 si cu 5 si cu 2 si cu 4 ... 12... scriu 2... unu si cu unu 2... 225... e bine? ha, nu-mi venea sa cred ce noroc, baboanta c-a pacalit la socoteala cu 100€... sunt un om corect, dar nu intr-atat incat sa uit ca ne-a pus sa platim pentru pian o gramada acum vreo 3-4 ani, asa ca ma prefact ca ma uit in alta parte ca sa nu-i zic nimic. treaba ei daca nu stie sa adune. baba simte ca ceva nu-i in regula, si reface adunarea... 225. nu nu, o reia din nou, si de data asta ii da bine, 325. pot sa ma intorc sprea ea, destul de dezamagit. cata reducere pot sa fac? ma intreaba ea? tot e bine ca a uitat ca a facut deja o reducere la baterie. 320? ma intreaba. 310, ii raspund. bine. si asta a fost, sunt convins ca n-a iesit in pierdere, dar un pic ma simt bine ca , oricum ar fi, riscam sa platesc mai mult. acum, o alta paranteza, nu e ca sunt chiar asa de zgarcit, dar de cand ne-am hotarat sa cumparam casa, incercam sa reducem superfluul
nu va mai spun bucuria lui matei, chinul meu de a monta o baterie din 5 bucati, toate desfacute intr-o gramada de subcomponente , fara nici un manual de instructiuni ( maria a cautat repede pe net o poza de baterie completa, asa cel putin ne-am dat seama ce venea si pe unde) . matei, o punem in cantina... o punem in cantina... pana la urma i-am pus-o (temporar!) la el in camera... si se aude... si cum se mai aude... m-am dus s-o iau pe dana de la servici, nu i-am zis nimic, vine acasa, vorbeste la telefon (intre timp maria canta pe "bataile" lui matei), nu zicea nici ea nimic, se duce sa salute copiii... ce-i asta!? copiii super incantati, ne mai fac un recital... figata. mi-a placut ultima zi de scoala :-) prevad o vacanta destul de melodica
deci, i-am luat pe la 13, nu mai era nici un maestru/profesor sa-i salut, am salutat in schimb pe cei 2-3 parinti care mai erau pe acolo (Troian si Barbieri) si ne-am dus spre masina. le-am propus ca avem de ales intre a merge si a manca o pizza undeva si... dar inainte sa va spun alternativa tre sa deschid o paranteza. noi, astia mari, avem idei destul de fixe despre ce inseamna o sarbatorire... tre sa fie cu mancare si cu bautura, in exces, sa simti ca e altfel decat de obicei (desi cred ca a devenit un obicei sa mancam in exces... atunci cand sarbatorim e un exces al excesului). si proiectam idea asta si asupra copiilor, ne asteptam ca ei, dupa un succes, dupa un eveniment care merita memorat, sa fie gata sa se infrupte cu mancare si bautura, chiar si numai coca-cola sau sprite. nimic mai gresit, iar daca o fac uneori e pentru ca mintea lor incepe deja sa fie alterata de influenta "marilor". ca aseara, de exemplu, dupa serbarea de sfarsitul anului de la maria, unde ea a fost una din protagoniste (mamele: vai, ce voce frumoasa are, face lectii de canto?nu? de ce? dati-o, cu siguranta pentru ea reprezinta un viitor) noi, cu mintea de "mari" (era si barbara, ea ar fi putut sa gandeasca ca copiii ) am zis: " sa mergem sa mancam ceva", bineinteles, cu idea sa sarbatorim. era probabil deja 11 noptea, si am mers un pic pe jos pe langa scoala, apoi un pic mai mult, pana am luat eu conducerea si i-am dus intr-un irish pub - six nations. e frumos sa mergi noaptea cu ei pe strazi, sa nu te controlezi ca vorbesti prea tare, erau incantati, mariuca ne-a mai cantat cate ceva... am mancat (chiar era nevoie, nici unul din noi nu cinase), dar fideli ideii "marilor" de petrecere ne-am intins un pic, am mai luat o bere, cartofii prajiti au ajuns mai tarziu, cand matei deja adormise pe canapelele din bar... mariuca s-a distrat, dar probabil ca pe ea deja am alterat-o. cred ca ceea ce aveau nevoie era pur si simplu o plimbare, stat de vorba, si mancat (functional, nu ca rasplata). oricum, ca sa revin de unde am plecat, idea care mie mi se parea in prima instanta normala, de a sarbatori cu o pizza sfarsitul scolii, nu era deloc in mod necesar impartasita si de copiii. bineinteles ca daca ii intrebi "mergem la restaurant sa mancam o pizza?" or sa zica "da!", dar e o idee care lor nu le-ar veni in mod spontan, ceea ce inseamna ca le e straina. gandind asa, mi-am zis ca putem sarbatori sau prin a manca o pizza (care costa bani) sau prin a cumpara un joc pentru Wii si mancam acasa (suma complesiva ar fi fost cam aceasi). ei bine, incercati sa ghiciti. bineinteles ca lucrurile fiind prezentate asa, va revine mentalitatea de copil si spuneti "Wii si mancam acasa!!!"... 50% corect. Matei a fost cel prevedibil, a optat imediat pentru wii... maria insa nu. ea a zis ca nu vrea nimic (matei: atunci iau eu doua jocuri) , ca mai bine sa mergem acasa... mariuca draga, tu esti trista... nu, dar nu vreau nici un joc, tu stii ca eu nu prea... bine mariuca, cum vrei tu, mergem si alegem pentru matei, si inca mai gandeam ca poate o sa-si schimbe idea o data ce o sa intram in magazin... pe drum , in masina, ii explic ca a vrea ceva arata o anumita directie in viata, o determinare (spre bine sau rau), dar oricum, ceva diferit de imobilitate. imi zice ca e ca o busola care e dereglata, se invarte in gol si nu mai stie unde e nordul... si intre timp conduceam... si atunci mi-am adus aminte ca e ceva timp de cand imi tot spune ca are vrea o chitara electrica... si eu vreau una, o gramada de vreme m-am tot uitat prin anunturile de prin ziare. asta era momentul. vrei sa mergem sa luam chitara? ... se lumineaza ... da! ....de ce lucrurile nu sunt mai simple, si noi (cred ca si eu si maria) nu avem curajul sa vrem lucruri, trebuie ca altcineva sa ni le propuna, alfel nu verbalizam niciodata o dorinta?... si cum asta se intampla exact cand treceam pe langa strada care ducea spre magazinul de unde cumparaseram pianul, am luat-o imediat la dreapta. intre timp, imi dau seama ca e aproape 13:15... orice mic magazin (care nu e mare = supermarket :-) ) care se respecta in italia inchide intre 12:30 si 15:30, ceea ce insemna ca e foarte posibil ca mariuca sa fie dezamagita... daca era inchis, cunoscandu-ma(ne), am fi amanat fara termen cumpararea chitarii... incepusem deja sa ma gandesc cum s-o pregatesc... e posibil sa fie inchis, dar daca tot am ajuns pana aici, parcam si intram, nu? o simt ca se raceste un pic, dar matei e destul de entuziast, si atunci coboara si ea din masina, hai sa vedem... ajungem in fata usii, orarul scrie 12:30 - pauza de pranz... aaarghh.. ma uit mai bine pe geam... baba grasa care ne venduse pianul (proprietara, fara indoiala) era la casa! ura, se mai putea inca intra. buna ziua, ne intereseaza o chitara electrica care sa nu coste prea mult... asteptati un pic, si il trimite pe unul care tocmai intrase sa-l cheme pe un altul... vine si asta, ne duce la partea cu chitarile, dar ne zice ca el nu prea se pricepe (si se vedea, nu stia nici preturile), si ca mai bine sa revenim dupa 3. va bene. si iesim, cred ca mariuca din nou isi pierduse convingerea ca o sa luam vreodata o chitara... ne intoarcem acasa, fac repede de mancare niste pasta si intre timp pun pe foc iepurele cu ardei (o combinatie care seara n-a fost apreciata de nimeni, dar numai de al naibii nici data viitoare n-o sa ma uit in cartea de bucate), beau o bere, ma intind un pic si ma ia somnul.. ma scoala mariuca (nu direct, isi face de lucru pe langa mine) si ma intreaba mergem? hm... nu pot sa-i spun nu, entuziasmul meu scazuse un pic, ma gandeam la banii care se vor duce (o chitara e sensibil mai scumpa decat jocul wii la care eram dispus), dar... cate fete am eu? si mai ales care vor ceva? mergem, spune-i lui matei sa se imbrace. era imbracat, cu entuziasmul pana la stele , pentru ca-o vazuseram o baterie, in timp ce ne uitam pentru chitara... mi-o iei? mai matei, nu prea stiu... mai vedem. "mai vedem"-ul asta il folosesc des cand vreau sa spun nu acum, mai incolo, poate uiti, poate iti schimbi idea... oricum, e destul de egal cu un "nu" spus mai dragut, lasa o portita... matei crede in schimb mult in portite, asa ca era gazat bine, "mai vedem"-ul meu pentru el era o certitudine... mergem, intram, asteptam sa ne vina randul... vrem o chitara economica (care costa putin), e pentru ea, acum vrea sa invete si pana ne dam seama daca-i place, n-are rost sa facem investitii mari... certo, cea mai ieftina e un Fender (si ne arata una rosie), 110€. si la mana a doua? se uita la mine ca la un cersetor, si-mi arata una la fel, 100€. din respect nu intreb si de mana a treia. hmmm, nu-i mare diferenta, o luam pe aia de 110€, mariuca? da. un da convins, mi-a placut. ce culoare? aia era rosie. e bine rosie, iubita? ... surade un pic vinovat, mie-mi ajunge sa cante, zice, nu ma intereseaza culoarea.. mai am neagra, si poate si altceva, sa ma uit, zice tipul... mariuca, curaj, daca tot se poate alege o culoare, poate ca preferi totusi o culoare mai mult decat alta? (si aici, remarcati, va rog, acelasi mecanism, ceva vrea - toti vrem ceva - dar nu indrazneste sa spuna, e multumita cu oricare alternativa)... si de data asta spune, multumita (cred eu) ca am insistat : neagra. victorie!!! a vrut ceva!!... si tipul ne-o aduce neagra :-) si ne trebuie si un amplificator, la o chitara electrica nu se poate fara... 50€. OK , va bene. si... o husa? 10€ carpa goala, 20€ captusita. a, nu mai am de 20, numai de 25€. pot s-o vad? certo. si mi-o arata, misto husa, ii zic ca o luam. mergeti la casa si platiti. cand ne intoarcem spre casa, il vad pe matei ca se uita lung la bateria din vitrina... o vazusem, costa 126€... hm... chitara cu toate ale ei ma va costa probabil vreo 200 de euro, daca mai pun si bateria... e adevarat ca m-au promovat (si asta inseamna un bun spor la salariu), dar primul salariu mai mare inca nu l-am luat... matei, sti ceva, lasa, ducem chitara acasa, cantam un pic, vedem daca ne place si dupa aia mai vedem... papa, stii bine ca mie n-o sa-mi placa, ce treaba am eu cu chitara....of matei... nu prea stiu ce sa fac... pentru chitara ar mai trebui si o fasha de agatat de gat... ma uit... 10-20€, destul de misto...hm... parca m-as opri aici totusi. o intreb pe aia de la casa: ma interesa si bateria aia din vitrina... a, aia e din trei bucati, avem din 3 la 126 si din 5 la 156€, v-o recomand pe aia cu 5 bucati (giovanni, mai avem din alea cu 5 bucati?!?!?...), e ca o baterie adevarata (...da!), asa copilul ia de la inceput pozitia corecta... 156! ma va! mateias, nu prea stiu ca sa zic... papa, tu stii ca eu am 130 € pe care i-am strans pentru pisica, mi-o cumpar eu daca-mi mai da 20€... si m-a convins. Bineinteles ca n-o sa-i iau banii, dar n-ar fi fost corect sa nu i-o iau. m-am intors spre baba: si nu ne faceti o reducere, la cate chestii cumparam? ... pe asta o stiu de la Dana, tre sa incerci mereu. reducere?!? nu, domnule, nu facem reducere... tac, pentru ca nu mai stiam ca sa spun... se pare ca am facut ceea ce trebuia, ca o vad ca ia un biletel si incepe sa adune... 110 chitara, 50 amplificatorul, 25 husa, da, pai cat sa-ti fac reducerea la baterie, 140 e bine? da!... si cu 140 bateria face... 0 + 5... 5... 1 si cu 5 si cu 2 si cu 4 ... 12... scriu 2... unu si cu unu 2... 225... e bine? ha, nu-mi venea sa cred ce noroc, baboanta c-a pacalit la socoteala cu 100€... sunt un om corect, dar nu intr-atat incat sa uit ca ne-a pus sa platim pentru pian o gramada acum vreo 3-4 ani, asa ca ma prefact ca ma uit in alta parte ca sa nu-i zic nimic. treaba ei daca nu stie sa adune. baba simte ca ceva nu-i in regula, si reface adunarea... 225. nu nu, o reia din nou, si de data asta ii da bine, 325. pot sa ma intorc sprea ea, destul de dezamagit. cata reducere pot sa fac? ma intreaba ea? tot e bine ca a uitat ca a facut deja o reducere la baterie. 320? ma intreaba. 310, ii raspund. bine. si asta a fost, sunt convins ca n-a iesit in pierdere, dar un pic ma simt bine ca , oricum ar fi, riscam sa platesc mai mult. acum, o alta paranteza, nu e ca sunt chiar asa de zgarcit, dar de cand ne-am hotarat sa cumparam casa, incercam sa reducem superfluul
nu va mai spun bucuria lui matei, chinul meu de a monta o baterie din 5 bucati, toate desfacute intr-o gramada de subcomponente , fara nici un manual de instructiuni ( maria a cautat repede pe net o poza de baterie completa, asa cel putin ne-am dat seama ce venea si pe unde) . matei, o punem in cantina... o punem in cantina... pana la urma i-am pus-o (temporar!) la el in camera... si se aude... si cum se mai aude... m-am dus s-o iau pe dana de la servici, nu i-am zis nimic, vine acasa, vorbeste la telefon (intre timp maria canta pe "bataile" lui matei), nu zicea nici ea nimic, se duce sa salute copiii... ce-i asta!? copiii super incantati, ne mai fac un recital... figata. mi-a placut ultima zi de scoala :-) prevad o vacanta destul de melodica
vineri, 27 martie 2009
Piciorul
hm... ca intotdeauna, nu crezi ca ti se va intampla tocmai tie... lumea e mare, la fotbal eram in 12, cum o sa mi se intample tocmai mie, mai ales ca am mai jucat de atatea ori, si chiar daca din cand in cand cate unul a mai avut probleme, eu am fost in regula... Cand Laurens si-a rupt piciorul, era jumate vina lui, jumate a lui sam, dar daca eram eu in locul lui cu siguranta ma feream, doar stiu cat de mare si puternic e sam... iar cand pedro si-a rupt nasul, era numai vina lui ca a intrat prea repede in gardul din jurul terenului, sau ca a stat prea aproapre de hector (toata lumea stie cat e de masiv si ca intinde prea mult mainile)...
asta ma gandeam cand , dupa ce cu o miscare maiastra, reusisem sa agat mingea cu piciorul drept de la inaltimea capului lui mauro care se apropia din spate, am pus stramb piciorul stang pe pamant, si am auzit un crack!... s-a dus glezna, imi trecea prin cap, si imediat am inmuiat piciorul si m-am lasat sa curg incet pe teren... nu durea prea tare (uimitor, mi-am zis, si totusi s-a auzit un crack), si nici nu era umflat... dar a inceput incet-incet... jocul s-a oprit (oricum mai lipseau doar vreo 5 min pana la sfarsit), iar eu am iesit bine mersi pe picioarele mele, ducandu-mi geanta pana la vestiar... acolo m-am uitat mai bine, era destul de clar ca nu glezna e problema, ci pe exteriorul labei piciorului, acolo unde e formase o umflatura ... mircea, you want a lift?- cei care au plecat imediat m-au intrebat daca aveam nevoie de ceva, dar nu mi-era prea nasol, si oricum venea Laura cu Emilio ... Am facut dus , m-am sters, imbracat si am urcat sus la bar, unde ma astepta matei... ca de obicei statea cu matteo, baiatul (si nepotul) celor care tin barul , cu un an mai mare, se inteleg bine, e un smecher (jmecher?) si jumatate, mereu se cearta cu ai lui ca inca mai tre sa faca temele (uneori la 10-11 seara!)... in timp ce eu terminam o bere, i-am luat lui matei o ciocolata calda, apoi au ajuns si laura cu emilio. am facut ceva eforturi sa merg pana la masina lor, si incepeam deja sa ma gandesc ca poate e ceva serios, dar era deja tarziu (8 jumate), la ora aia nu mai sunto doctori in spitale, te duci si te tin pana a doua zi dimineata... si chiar si asa, inca reuseam sa merg, asa ca poate pene la urma imi trecea... am ajuns acasa, cam schiopatand, am mancat impreuna (a pregatit dana masa, dupa ce, mesianic, sau mai degraba "casandric", imi spusese ca daca tot vin in seara aia laura cu emilio, poate e mai bine sa nu ma duc la fotbal si s-o ajut sa gateasca, la care eu, cu o anumita doza de nesimtire, m-am cam prefacut ca nu aud, chiar asa, putea sa gateasca si ea odata, nu?) hehe, cu "m
intea de dupa", cum zic italienii, am avut ce mi-a trebuit...
cand m-am bagat la culcare, era destul de umflat, dar am dormit relativ bine. m-am sculat pe la 6 dimineata, inca mai durea un pic, si se dezumflase, am crezut ca gata, asta a fost, a trecut, am facut bine sa nu ma duc la spital. Ma scol sa ma duc la baie... hmm... parca e ceva care nu merge. nu puteam sa apas pe picior, ma durea destul de rau, era clar ca era ceva in neregula... dana: te doare, vrei sa mergem la spital? iubita, nu stiu ce sa zic, poate e mai bine... ma duci? era cel mai simplu, pana sa sculam copiii sa-i ducem la scoala mai era vreo ora si ceva, mi-am pus un trenning (daca mi-l puneau in ghips si nu mai puteam sa-mi scot blugii o luna?) si am plecat... am hotarat as mergem la spitalul cel mai apropiat , 5 min, la Gradenigo, chiar daca nu sunt specializati in oase - ortopedie, cu siguranta or avea ei o sectie, la urma urmei tre sa fie ceva simplu... ne-am pus de acord in masina ca sa ma lase in fata la "prim ajutor" si de acolo ma descurc singur, nu avea sens sa stea cu mine, mai ales stiind ce timpi au in spital... asa ca m-am dat jos din masina in fata spitalului, numai ca intrarea la pronto soccorso (prim ajutor - urgente?) era prin alta parte, asa ca eu bine mersi am inceput sa topai intr-un picior pe strada pana dupa colt, uitandu-ma lung dupa dana care tocmai plecase sa parcheze totusi masina si sa intre un pic cu mine... la urgente m-au primit imediat, mi-au luat datele, si mi-au zis sa aste
pt ca ma cheama... ma duc in sala de asteptare, o sun pe dana ca e-n regula (tocmai gasise parcare) si ca poate sa se duca linistita acasa, ne auzim mai tarziu , ca sa nu dam peste cap si programul copiilor... si sa dus :-)
In sala de asteptare mai erau doi tipi care motaiau... nasol, mi-am zis, daca tre sa-i cheme intai pe astia (mai ales ca pareau amarati rau), astept aici mult si bine... nimic mai fals, am asteptat oricum destul (30 min?) dar nu din vina lor... la un moment ii vad ca se ridica, se duc in baie, ies si pleaca... si dupa aia am inteles: astia n-aveau unde sa doarma noaptea, salile de asteptare de la spitale sunt un loc cald si curat... deci pe la 7 ma cheama , ma vede o infirmiera cum topaiam de colo colo si ma aseaza pe un scaun cu rotile (aaargh, nu e nevoie, ma descurc! ba nu, dumneavoastra faceti cum zic eu!) si ma duce sa ma vada un doctor... destul de tanar, buna ziua, unde va doare, cum s-a intamplat... si mi-am dat seama cat e de ridicol sa raspunzi "pai, in timp ce jucam fotbal"... pe hartii a scris "ieri seara in timp ce se juca cu mingea"... parca as fi avut 10 ani... m-a trimis imediat sa fac o radiografie. ma ia imediat un infirmier si ma impinge pana la etajul de jos, nici o asteptare, intru direct, ma pune pe masa, tac-tac-tac, trei expuneri, in 5 min er
am din nou sus... spitalele s-au modernizat, acum radiografiile se fac digital, nu mai sunt timpii de asteptare, peliculele de un metru patrat... dupa vre-un alt sfert de ora, ma recheama medicul de la urganta si-mi spune direct "domnule copot, e rupt" si imi zice ca trebuie sa astept medicul ortopedist, sa mi-l puna in ghips... asta e, asa-mi trebuie, timp am (mi-era clar ca nu se mai pune problema de dus la servici), asa ca m-am relaxat in scaunul meu cu rotile, si am sunat-o pe dana... stateam pe coridor, langa cabinetul de consultatii, si din cand in cand mai treceau pacienti cu mult mai nasol decat mine... credeam ca o sa termin repede (mai era doar de pus in ghips, nu?), numai ca ortopedistul a venit abea dupa vreo 3 ore, si m-au plimbat iar pe roti pana la cabinetul lui in subterane. s-a uitat lung la radiografie, in timp ce eu incercam sa fac conversatie, apoi mi-a zis ca nu e de pus in ghips, ci doar de bandajat bine, ca nu pot sa mai merg la londra (sa-i vand lui biletele)... zis si facut, in 5 minute aveam un bandaj de mare clasa (a treia poza), si eram liber sa plec, trebuind sa ma intorc dupa 28 zile pentru consult si eventual confirmare ca era totul in regula. M-a dus Dave acasa (era deja 12), si acasa am avut noroc sa gasesc carjele (de la proprietar), asa ca totul s-a rezolvat (?) cat se poate mai bine.
oricum, pentru cine vrea sa vada clasa pe care o avem cand jucam fotbal, aici e o inregistrare din aprilie 2007 (fara sunet, va rog, a iesit aiurea rau, cred ca nu trebuie sa pun muzica comprimata cand fac un video):
asta ma gandeam cand , dupa ce cu o miscare maiastra, reusisem sa agat mingea cu piciorul drept de la inaltimea capului lui mauro care se apropia din spate, am pus stramb piciorul stang pe pamant, si am auzit un crack!... s-a dus glezna, imi trecea prin cap, si imediat am inmuiat piciorul si m-am lasat sa curg incet pe teren... nu durea prea tare (uimitor, mi-am zis, si totusi s-a auzit un crack), si nici nu era umflat... dar a inceput incet-incet... jocul s-a oprit (oricum mai lipseau doar vreo 5 min pana la sfarsit), iar eu am iesit bine mersi pe picioarele mele, ducandu-mi geanta pana la vestiar... acolo m-am uitat mai bine, era destul de clar ca nu glezna e problema, ci pe exteriorul labei piciorului, acolo unde e formase o umflatura ... mircea, you want a lift?- cei care au plecat imediat m-au intrebat daca aveam nevoie de ceva, dar nu mi-era prea nasol, si oricum venea Laura cu Emilio ... Am facut dus , m-am sters, imbracat si am urcat sus la bar, unde ma astepta matei... ca de obicei statea cu matteo, baiatul (si nepotul) celor care tin barul , cu un an mai mare, se inteleg bine, e un smecher (jmecher?) si jumatate, mereu se cearta cu ai lui ca inca mai tre sa faca temele (uneori la 10-11 seara!)... in timp ce eu terminam o bere, i-am luat lui matei o ciocolata calda, apoi au ajuns si laura cu emilio. am facut ceva eforturi sa merg pana la masina lor, si incepeam deja sa ma gandesc ca poate e ceva serios, dar era deja tarziu (8 jumate), la ora aia nu mai sunto doctori in spitale, te duci si te tin pana a doua zi dimineata... si chiar si asa, inca reuseam sa merg, asa ca poate pene la urma imi trecea... am ajuns acasa, cam schiopatand, am mancat impreuna (a pregatit dana masa, dupa ce, mesianic, sau mai degraba "casandric", imi spusese ca daca tot vin in seara aia laura cu emilio, poate e mai bine sa nu ma duc la fotbal si s-o ajut sa gateasca, la care eu, cu o anumita doza de nesimtire, m-am cam prefacut ca nu aud, chiar asa, putea sa gateasca si ea odata, nu?) hehe, cu "m
intea de dupa", cum zic italienii, am avut ce mi-a trebuit...cand m-am bagat la culcare, era destul de umflat, dar am dormit relativ bine. m-am sculat pe la 6 dimineata, inca mai durea un pic, si se dezumflase, am crezut ca gata, asta a fost, a trecut, am facut bine sa nu ma duc la spital. Ma scol sa ma duc la baie... hmm... parca e ceva care nu merge. nu puteam sa apas pe picior, ma durea destul de rau, era clar ca era ceva in neregula... dana: te doare, vrei sa mergem la spital? iubita, nu stiu ce sa zic, poate e mai bine... ma duci? era cel mai simplu, pana sa sculam copiii sa-i ducem la scoala mai era vreo ora si ceva, mi-am pus un trenning (daca mi-l puneau in ghips si nu mai puteam sa-mi scot blugii o luna?) si am plecat... am hotarat as mergem la spitalul cel mai apropiat , 5 min, la Gradenigo, chiar daca nu sunt specializati in oase - ortopedie, cu siguranta or avea ei o sectie, la urma urmei tre sa fie ceva simplu... ne-am pus de acord in masina ca sa ma lase in fata la "prim ajutor" si de acolo ma descurc singur, nu avea sens sa stea cu mine, mai ales stiind ce timpi au in spital... asa ca m-am dat jos din masina in fata spitalului, numai ca intrarea la pronto soccorso (prim ajutor - urgente?) era prin alta parte, asa ca eu bine mersi am inceput sa topai intr-un picior pe strada pana dupa colt, uitandu-ma lung dupa dana care tocmai plecase sa parcheze totusi masina si sa intre un pic cu mine... la urgente m-au primit imediat, mi-au luat datele, si mi-au zis sa aste
pt ca ma cheama... ma duc in sala de asteptare, o sun pe dana ca e-n regula (tocmai gasise parcare) si ca poate sa se duca linistita acasa, ne auzim mai tarziu , ca sa nu dam peste cap si programul copiilor... si sa dus :-)In sala de asteptare mai erau doi tipi care motaiau... nasol, mi-am zis, daca tre sa-i cheme intai pe astia (mai ales ca pareau amarati rau), astept aici mult si bine... nimic mai fals, am asteptat oricum destul (30 min?) dar nu din vina lor... la un moment ii vad ca se ridica, se duc in baie, ies si pleaca... si dupa aia am inteles: astia n-aveau unde sa doarma noaptea, salile de asteptare de la spitale sunt un loc cald si curat... deci pe la 7 ma cheama , ma vede o infirmiera cum topaiam de colo colo si ma aseaza pe un scaun cu rotile (aaargh, nu e nevoie, ma descurc! ba nu, dumneavoastra faceti cum zic eu!) si ma duce sa ma vada un doctor... destul de tanar, buna ziua, unde va doare, cum s-a intamplat... si mi-am dat seama cat e de ridicol sa raspunzi "pai, in timp ce jucam fotbal"... pe hartii a scris "ieri seara in timp ce se juca cu mingea"... parca as fi avut 10 ani... m-a trimis imediat sa fac o radiografie. ma ia imediat un infirmier si ma impinge pana la etajul de jos, nici o asteptare, intru direct, ma pune pe masa, tac-tac-tac, trei expuneri, in 5 min er
am din nou sus... spitalele s-au modernizat, acum radiografiile se fac digital, nu mai sunt timpii de asteptare, peliculele de un metru patrat... dupa vre-un alt sfert de ora, ma recheama medicul de la urganta si-mi spune direct "domnule copot, e rupt" si imi zice ca trebuie sa astept medicul ortopedist, sa mi-l puna in ghips... asta e, asa-mi trebuie, timp am (mi-era clar ca nu se mai pune problema de dus la servici), asa ca m-am relaxat in scaunul meu cu rotile, si am sunat-o pe dana... stateam pe coridor, langa cabinetul de consultatii, si din cand in cand mai treceau pacienti cu mult mai nasol decat mine... credeam ca o sa termin repede (mai era doar de pus in ghips, nu?), numai ca ortopedistul a venit abea dupa vreo 3 ore, si m-au plimbat iar pe roti pana la cabinetul lui in subterane. s-a uitat lung la radiografie, in timp ce eu incercam sa fac conversatie, apoi mi-a zis ca nu e de pus in ghips, ci doar de bandajat bine, ca nu pot sa mai merg la londra (sa-i vand lui biletele)... zis si facut, in 5 minute aveam un bandaj de mare clasa (a treia poza), si eram liber sa plec, trebuind sa ma intorc dupa 28 zile pentru consult si eventual confirmare ca era totul in regula. M-a dus Dave acasa (era deja 12), si acasa am avut noroc sa gasesc carjele (de la proprietar), asa ca totul s-a rezolvat (?) cat se poate mai bine.oricum, pentru cine vrea sa vada clasa pe care o avem cand jucam fotbal, aici e o inregistrare din aprilie 2007 (fara sunet, va rog, a iesit aiurea rau, cred ca nu trebuie sa pun muzica comprimata cand fac un video):
marți, 27 ianuarie 2009
Dimineata (Il Mattino)
Ne-am jucat acum vre-o saptamana cu poeziile. le-am zis de dimineata ca pana seara tre sa se gandeasca cu totii la tema pe care le-o voi da, si ca vor trebui sa scrie o poezie. Castigatorul va avea parte de o surpriza. Ei bine, au facut-o. In timp ce faceam mancarea seara, fiecare s-a dus in camera lui si si-au scris poeziile, pe care apoi le-am citit si le-am dat note. iar premiul-surpriza... a fost ca eu (su subliniez eu) am cantat poezia respectiva cu acompaniament de pian ... ma rog, ca premiu a mers bine :-)
Tema era Dimineata (il mattino)
Trebuie totusi sa adaug ca desi ne-am propus pentru seara urmatoare o alta tema (curcanul - il Tacchino), cu o complicatie in plus - adica sa fie o poezie despre tacchino, dar sa nu apara cuvantul "Tacchino" - azi e mai mult de o saptamana si n-am reusit sa ne organizam sa facem auditia. O sa vad diseara ...
Il Mattino Il Mattino e strano, ogni giorno svegliandosi dal sonno la fatica incombe come se suonassero le trombe, il suono della mattina e assurdo come un'acciughina quando mangi e spalanchi le meningi ti sembra un nuovo giorno ma non e altro che un strano sonno Matei, 19/01/09 | Il mio mattino In un mattino freddo e grigio di citta La gente non vuole uscire di casa, si sa. Si vede la nebbia coprire con una coltre copiosa le foglie di una bella rosa. In un caldo mattino di montagna c'e la mamma che prepara la lasagna, il gatto con una zampa rotta che miagola, un giovane passerotto che pigola. Nel mattino del circolo polare (se essiste é da vedere) c'é la gente in riva al mare interrogandosi sull'esistenza delle sere. Nel mio mattino si dovrebbe fare una cosa sola: non si dovrebbe andare a scuola! Maria, 19/01/09 |
Trebuie totusi sa adaug ca desi ne-am propus pentru seara urmatoare o alta tema (curcanul - il Tacchino), cu o complicatie in plus - adica sa fie o poezie despre tacchino, dar sa nu apara cuvantul "Tacchino" - azi e mai mult de o saptamana si n-am reusit sa ne organizam sa facem auditia. O sa vad diseara ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
