s-a terminat scoala

sunt zile care inseamna mai mult decat celelalte... ziua cand se termina scoala reprezinta o eliberare (intreaba-i pe copii), si un inceput. azi s-au dus la scoala doar dimineata , si am inteles ca n-au facut de fapt nimic scoala, ci doar o ora si jumatate de mesa (slujba, ei au biserica in scoala)... si probabil ca au mai facut cate ceva, pentru ca eu cand am ajuns sa-i iau (ca de obicei, cu un pic de intarziere- erau aproape ultimii), pe la 13:00, ceva facusera... ce e misto cu timpul asta e ca e o certitudine ca trece... daca intr-un interval de 5 ore (de la 8 la 13) stii ce ai facut timp de o ora si jumatate (slujba), asta inseamna neaparat ca ceva ai facut si in timpul ramas, celelalte 3 ore si jumatate, nu poti sa pretinzi ca de fapt cele 5 ore pentru tine s-au colapsat intr-o ora jumate... hm... tre sa-i intreb maine ce-au facut in rest...

deci, i-am luat pe la 13, nu mai era nici un maestru/profesor sa-i salut, am salutat in schimb pe cei 2-3 parinti care mai erau pe acolo (Troian si Barbieri) si ne-am dus spre masina. le-am propus ca avem de ales intre a merge si a manca o pizza undeva si... dar inainte sa va spun alternativa tre sa deschid o paranteza. noi, astia mari, avem idei destul de fixe despre ce inseamna o sarbatorire... tre sa fie cu mancare si cu bautura, in exces, sa simti ca e altfel decat de obicei (desi cred ca a devenit un obicei sa mancam in exces... atunci cand sarbatorim e un exces al excesului). si proiectam idea asta si asupra copiilor, ne asteptam ca ei, dupa un succes, dupa un eveniment care merita memorat, sa fie gata sa se infrupte cu mancare si bautura, chiar si numai coca-cola sau sprite. nimic mai gresit, iar daca o fac uneori e pentru ca mintea lor incepe deja sa fie alterata de influenta "marilor". ca aseara, de exemplu, dupa serbarea de sfarsitul anului de la maria, unde ea a fost una din protagoniste (mamele: vai, ce voce frumoasa are, face lectii de canto?nu? de ce? dati-o, cu siguranta pentru ea reprezinta un viitor) noi, cu mintea de "mari" (era si barbara, ea ar fi putut sa gandeasca ca copiii ) am zis: " sa mergem sa mancam ceva", bineinteles, cu idea sa sarbatorim. era probabil deja 11 noptea, si am mers un pic pe jos pe langa scoala, apoi un pic mai mult, pana am luat eu conducerea si i-am dus intr-un irish pub - six nations. e frumos sa mergi noaptea cu ei pe strazi, sa nu te controlezi ca vorbesti prea tare, erau incantati, mariuca ne-a mai cantat cate ceva... am mancat (chiar era nevoie, nici unul din noi nu cinase), dar fideli ideii "marilor" de petrecere ne-am intins un pic, am mai luat o bere, cartofii prajiti au ajuns mai tarziu, cand matei deja adormise pe canapelele din bar... mariuca s-a distrat, dar probabil ca pe ea deja am alterat-o. cred ca ceea ce aveau nevoie era pur si simplu o plimbare, stat de vorba, si mancat (functional, nu ca rasplata). oricum, ca sa revin de unde am plecat, idea care mie mi se parea in prima instanta normala, de a sarbatori cu o pizza sfarsitul scolii, nu era deloc in mod necesar impartasita si de copiii. bineinteles ca daca ii intrebi "mergem la restaurant sa mancam o pizza?" or sa zica "da!", dar e o idee care lor nu le-ar veni in mod spontan, ceea ce inseamna ca le e straina. gandind asa, mi-am zis ca putem sarbatori sau prin a manca o pizza (care costa bani) sau prin a cumpara un joc pentru Wii si mancam acasa (suma complesiva ar fi fost cam aceasi). ei bine, incercati sa ghiciti. bineinteles ca lucrurile fiind prezentate asa, va revine mentalitatea de copil si spuneti "Wii si mancam acasa!!!"... 50% corect. Matei a fost cel prevedibil, a optat imediat pentru wii... maria insa nu. ea a zis ca nu vrea nimic (matei: atunci iau eu doua jocuri) , ca mai bine sa mergem acasa... mariuca draga, tu esti trista... nu, dar nu vreau nici un joc, tu stii ca eu nu prea... bine mariuca, cum vrei tu, mergem si alegem pentru matei, si inca mai gandeam ca poate o sa-si schimbe idea o data ce o sa intram in magazin... pe drum , in masina, ii explic ca a vrea ceva arata o anumita directie in viata, o determinare (spre bine sau rau), dar oricum, ceva diferit de imobilitate. imi zice ca e ca o busola care e dereglata, se invarte in gol si nu mai stie unde e nordul... si intre timp conduceam... si atunci mi-am adus aminte ca e ceva timp de cand imi tot spune ca are vrea o chitara electrica... si eu vreau una, o gramada de vreme m-am tot uitat prin anunturile de prin ziare. asta era momentul. vrei sa mergem sa luam chitara? ... se lumineaza ... da! ....de ce lucrurile nu sunt mai simple, si noi (cred ca si eu si maria) nu avem curajul sa vrem lucruri, trebuie ca altcineva sa ni le propuna, alfel nu verbalizam niciodata o dorinta?... si cum asta se intampla exact cand treceam pe langa strada care ducea spre magazinul de unde cumparaseram pianul, am luat-o imediat la dreapta. intre timp, imi dau seama ca e aproape 13:15... orice mic magazin (care nu e mare = supermarket :-) ) care se respecta in italia inchide intre 12:30 si 15:30, ceea ce insemna ca e foarte posibil ca mariuca sa fie dezamagita... daca era inchis, cunoscandu-ma(ne), am fi amanat fara termen cumpararea chitarii... incepusem deja sa ma gandesc cum s-o pregatesc... e posibil sa fie inchis, dar daca tot am ajuns pana aici, parcam si intram, nu? o simt ca se raceste un pic, dar matei e destul de entuziast, si atunci coboara si ea din masina, hai sa vedem... ajungem in fata usii, orarul scrie 12:30 - pauza de pranz... aaarghh.. ma uit mai bine pe geam... baba grasa care ne venduse pianul (proprietara, fara indoiala) era la casa! ura, se mai putea inca intra. buna ziua, ne intereseaza o chitara electrica care sa nu coste prea mult... asteptati un pic, si il trimite pe unul care tocmai intrase sa-l cheme pe un altul... vine si asta, ne duce la partea cu chitarile, dar ne zice ca el nu prea se pricepe (si se vedea, nu stia nici preturile), si ca mai bine sa revenim dupa 3. va bene. si iesim, cred ca mariuca din nou isi pierduse convingerea ca o sa luam vreodata o chitara... ne intoarcem acasa, fac repede de mancare niste pasta si intre timp pun pe foc iepurele cu ardei (o combinatie care seara n-a fost apreciata de nimeni, dar numai de al naibii nici data viitoare n-o sa ma uit in cartea de bucate), beau o bere, ma intind un pic si ma ia somnul.. ma scoala mariuca (nu direct, isi face de lucru pe langa mine) si ma intreaba mergem? hm... nu pot sa-i spun nu, entuziasmul meu scazuse un pic, ma gandeam la banii care se vor duce (o chitara e sensibil mai scumpa decat jocul wii la care eram dispus), dar... cate fete am eu? si mai ales care vor ceva? mergem, spune-i lui matei sa se imbrace. era imbracat, cu entuziasmul pana la stele , pentru ca-o vazuseram o baterie, in timp ce ne uitam pentru chitara... mi-o iei? mai matei, nu prea stiu... mai vedem. "mai vedem"-ul asta il folosesc des cand vreau sa spun nu acum, mai incolo, poate uiti, poate iti schimbi idea... oricum, e destul de egal cu un "nu" spus mai dragut, lasa o portita... matei crede in schimb mult in portite, asa ca era gazat bine, "mai vedem"-ul meu pentru el era o certitudine... mergem, intram, asteptam sa ne vina randul... vrem o chitara economica (care costa putin), e pentru ea, acum vrea sa invete si pana ne dam seama daca-i place, n-are rost sa facem investitii mari... certo, cea mai ieftina e un Fender (si ne arata una rosie), 110€. si la mana a doua? se uita la mine ca la un cersetor, si-mi arata una la fel, 100€. din respect nu intreb si de mana a treia. hmmm, nu-i mare diferenta, o luam pe aia de 110€, mariuca? da. un da convins, mi-a placut. ce culoare? aia era rosie. e bine rosie, iubita? ... surade un pic vinovat, mie-mi ajunge sa cante, zice, nu ma intereseaza culoarea.. mai am neagra, si poate si altceva, sa ma uit, zice tipul... mariuca, curaj, daca tot se poate alege o culoare, poate ca preferi totusi o culoare mai mult decat alta? (si aici, remarcati, va rog, acelasi mecanism, ceva vrea - toti vrem ceva - dar nu indrazneste sa spuna, e multumita cu oricare alternativa)... si de data asta spune, multumita (cred eu) ca am insistat : neagra. victorie!!! a vrut ceva!!... si tipul ne-o aduce neagra :-) si ne trebuie si un amplificator, la o chitara electrica nu se poate fara... 50€. OK , va bene. si... o husa? 10€ carpa goala, 20€ captusita. a, nu mai am de 20, numai de 25€. pot s-o vad? certo. si mi-o arata, misto husa, ii zic ca o luam. mergeti la casa si platiti. cand ne intoarcem spre casa, il vad pe matei ca se uita lung la bateria din vitrina... o vazusem, costa 126€... hm... chitara cu toate ale ei ma va costa probabil vreo 200 de euro, daca mai pun si bateria... e adevarat ca m-au promovat (si asta inseamna un bun spor la salariu), dar primul salariu mai mare inca nu l-am luat... matei, sti ceva, lasa, ducem chitara acasa, cantam un pic, vedem daca ne place si dupa aia mai vedem... papa, stii bine ca mie n-o sa-mi placa, ce treaba am eu cu chitara....of matei... nu prea stiu ce sa fac... pentru chitara ar mai trebui si o fasha de agatat de gat... ma uit... 10-20€, destul de misto...hm... parca m-as opri aici totusi. o intreb pe aia de la casa: ma interesa si bateria aia din vitrina... a, aia e din trei bucati, avem din 3 la 126 si din 5 la 156€, v-o recomand pe aia cu 5 bucati (giovanni, mai avem din alea cu 5 bucati?!?!?...), e ca o baterie adevarata (...da!), asa copilul ia de la inceput pozitia corecta... 156! ma va! mateias, nu prea stiu ca sa zic... papa, tu stii ca eu am 130 € pe care i-am strans pentru pisica, mi-o cumpar eu daca-mi mai da 20€... si m-a convins. Bineinteles ca n-o sa-i iau banii, dar n-ar fi fost corect sa nu i-o iau. m-am intors spre baba: si nu ne faceti o reducere, la cate chestii cumparam? ... pe asta o stiu de la Dana, tre sa incerci mereu. reducere?!? nu, domnule, nu facem reducere... tac, pentru ca nu mai stiam ca sa spun... se pare ca am facut ceea ce trebuia, ca o vad ca ia un biletel si incepe sa adune... 110 chitara, 50 amplificatorul, 25 husa, da, pai cat sa-ti fac reducerea la baterie, 140 e bine? da!... si cu 140 bateria face... 0 + 5... 5... 1 si cu 5 si cu 2 si cu 4 ... 12... scriu 2... unu si cu unu 2... 225... e bine? ha, nu-mi venea sa cred ce noroc, baboanta c-a pacalit la socoteala cu 100€... sunt un om corect, dar nu intr-atat incat sa uit ca ne-a pus sa platim pentru pian o gramada acum vreo 3-4 ani, asa ca ma prefact ca ma uit in alta parte ca sa nu-i zic nimic. treaba ei daca nu stie sa adune. baba simte ca ceva nu-i in regula, si reface adunarea... 225. nu nu, o reia din nou, si de data asta ii da bine, 325. pot sa ma intorc sprea ea, destul de dezamagit. cata reducere pot sa fac? ma intreaba ea? tot e bine ca a uitat ca a facut deja o reducere la baterie. 320? ma intreaba. 310, ii raspund. bine. si asta a fost, sunt convins ca n-a iesit in pierdere, dar un pic ma simt bine ca , oricum ar fi, riscam sa platesc mai mult. acum, o alta paranteza, nu e ca sunt chiar asa de zgarcit, dar de cand ne-am hotarat sa cumparam casa, incercam sa reducem superfluul

nu va mai spun bucuria lui matei, chinul meu de a monta o baterie din 5 bucati, toate desfacute intr-o gramada de subcomponente , fara nici un manual de instructiuni ( maria a cautat repede pe net o poza de baterie completa, asa cel putin ne-am dat seama ce venea si pe unde) . matei, o punem in cantina... o punem in cantina... pana la urma i-am pus-o (temporar!) la el in camera... si se aude... si cum se mai aude... m-am dus s-o iau pe dana de la servici, nu i-am zis nimic, vine acasa, vorbeste la telefon (intre timp maria canta pe "bataile" lui matei), nu zicea nici ea nimic, se duce sa salute copiii... ce-i asta!? copiii super incantati, ne mai fac un recital... figata. mi-a placut ultima zi de scoala :-) prevad o vacanta destul de melodica