copiii

... iti dai seama ca (,) cresc atunci cand se schimba. mariuca a inceput sa se ascunda de mine... cand suntem acasa, stau toata ziua in camera de sus, la calculatoare... ai nevoie de ei, ii strigi, nimic, e prea galagie sa te auda. ei bine, cand te duci peste ei si deschizi usa, inevitabil maria inchide ceea ce facea la calculator... ce-i cu tine, faci ceva ce n-ar trebui? nu... ti-e rusine de mine? nu... atunci? tacere si un suras semi-vinovat. mi-arata la ce se uita - versuri de la un cantec: deschide pe youtube un cantec care-i place, si pe alta fereastra cauta textul, si canta si ea... dar cum e timida (cel putin in ale cantatului) nu prea se simte in largul ei daca eu as stii ce face... si-l minimizeaza imediat ce intra cineva in camera. asta e, poate incet-incet o sa aiba incredere in mine, sau, mai bine, incet-incet n-o sa mai fie asa timida si rezervata. are o voce frumoasa, sunt niste cantece care-i plac tare mult (ea canta in special mina - si e impresionant s-o vezi ce voce joasa are, si ce inflexiuni - si de andre... ) si ni le mai canta din cand in cand, cand insista dana, cand mai mergem cu masina... altfel sta ore intregi cu calculatorul si canta... ma miram eu la inceput ce face ea acolo sus tot timpul asta... cum avea o clipa libera, cum sus! disparea... si purcelusul de matei face la fel, numai ca el nu se duce sca sa cante.. nu, el cauta pe youtube video cu pokemon , desene animate sau jocuri... ii placea mult sa joace "age of empires" sau stronghold, dar de cand mi-am refacut calculatorul, le-am dezinstalat, poate ar trebui sa i le pun la loc... daca tot am gasit ceva ce-i place, ar trebui sa-l incurajez, nu? toata discutia asta cu "jocurile pe calculator nu sunt bune" mi se pare foarte relativa... bineinteles ca nu e bine sa stai prea mult (si dau toti exemplul japonezului aluia care a avut un colaps si a murit dupa ce a jucat de vineri seara pana duminica in continuu, fara sa manance, numai ca lumea e plina de idioti, si nu faci o regula dintr-un tampit), totul are o limita, si nu toate jocurile sunt la fel (sunt din alea violente, din alea de gandire - puzzle , din alea de construit), dar ei nu cred ca stau mai mult de o ora-doua pe zi, timp in care isi formeaza gandirea, au probleme de rezolvat. cum ar fi fost la inceputul secolului: copilul lua ciocanul tatalui (ca n-avea altceva cu care sa se joace) si mai dadea in pietre, mai in copaci, mai in peretii casei.. bineinteles ca maica-sa ii spunea "nu te mai juca atata cu ciocanul, iti face rau, n-ai auzit de copilul ala care si-a dat una in deget si i-a cazut degetul, dupa aia a facut cangrena si a murit? ei da, de la un ciocan, mama, mai bine lasa-l si vino sa ma ajuti sa fac de mancare"... si se ducea vasilica, si cand era mare nu stia sa foloseasca un ciocan sa-si castige o paine... noroc ca copiii au bunul simt sa nu asculte mereu parintii. matei ma ingrijora la un moment dat pentru ca era excesiv de ascultator... da tati, cum vrei tu... bai, stai bine? da tati.. vino-ncoace! da tati... numai ca dupa aia m-am prins ca o face din smecherie, numai cu mine , sau cu cine are interes sa i se bage pe sub piele, a vazut ca asa obtine mult mai usor ce-si doreste... ei bine, sa ma ingrijorez acum si din cauza asta? nici nu ma gandesc, continui sa-i zic ce e bine si ce nu e bine - nu e bine sa fii (prea) smecher, dar pana la urma cine sunt eu sa-i zic ce-i bine si ce-i rau? o va vedea incet-incet, ca rezultat al actiunilor lui...

si intre timp am mai pus o masina de spalat. oare eu ce pot sa invat din actiunile mele? ca masina de spalat nu se pune singura (sau probabil ca s-ar pune, daca ar mai fi parintii mei sau ai danei aici, sau daca am ramane fara ... cel mai repede se termina ciorapii :-\ , asta e semnalul ca a venit momentul) am dus sus si rufele (erau alte doua masini de spalat care intre timp se uscasera) plus bagajele mariei cu care s-a intors de la mare (duminica, si acum e miercuri). am mai gasit printre sacosele imprastiate prin sufragerie o pereche de adidasi pe care i i-am cumparat lui matei si de care uitaseram (atat de multa nevoie avea de ei) si niste chestii de-ale danei. acum parca e un pic mai ordine.

ma duc sa spal vasele.

A trecut

Si a trecut si ziua mea... Pana la urma am fost la Ristorante del Castello, in Pavarolo, un satuc cocotat pe verf de deal, prin apropiere... ma rog, o apropriere relativa, pentru ca erau vreo 25 min de masina de la noi de acasa... Mariuca a uitat pe unde a pus cheile, cand a fost ieri dimineata la Teresa, asa ca acum mai avem un singur rand (si ala, noroc ca am gasit la vecini cheia de la poarta mare, ca altfel nu mai scoteam masina mare). Am ajuns acolo un pic mai devreme (mai devreme decat Laura si Emilio, dar oricum in intarziere), si am mers un pic prin sat, am luat niste fructe (erau niste struguri frumosi...) Apoi ne-am asezat la masa, antipasti, fritto misto alla piemontese si eu am luat o finanziera (cu creier, maduva, ficati - nu-i rau, dar cam "grea").. ca de obicei, am mancat prea mult, torta pe care o prenotase Dana pana la urma am luat-o acasa, o parte i-o trimitem Teresei cand vine sa ia copiii, iar restul il ducem in seara asta la Laura.

am 35 de ani

si am 35 de ani... de fapt, am 35 de ani deja de aseara... timpul e relativ, cand ne-am intors de la mare (deci ieri, pe 10), cand inca mai aveam 34, am pornit spre casa... desi am facut miezul noptii pe undeva pe autostrada(inainte de savona) , deci, tehnic, a venit "ziua mea", pentru ceasul meu biologic, dat fiind ca intre "atunci" si "acum" am dormit o noapte, e ca si cum ziua mea, desi "azi", a inceput "ieri". Probabil ca o sa rad cand o sa citesc asta mai tarziu :-)

oricum, deci azi e ziua mea, ne-am cam chinuit sa ne sculam, n-a fost usor, dupa ce ne-am culcat pe la 1-2 noaptea, i-am lasat pe copii sa doarma (o sa-i ia tereza cand s-or scula, de fapt sper ca i-a luat deja pana la ora asta), si am plecat cu masina danei. am lasat-o la birou (uitase cheile acasa, am asteptat-o 5 min ca sa fiu sigur ca a gasit pe cineva acolo sa-i deschida) si apoi mi-am facut drum spre birou... acolo (aici) e liniste si pace, sefii nu prea sunt, si apoi, sunt independent, nu? am incercat sa vad cum reusesc sa fac ca sa prezint textele din blog pe pagina mea (apropo, am si un site, www.copot.eu), asa de simplu pe cat e sa pui posturile de la twitter, dar inca n-am gasit, cu siguranta tre sa fie posibil.

dar dat fiind ca e ziua mea, am avut de lucru: sa organizez o cina la o pizerie cu cei mai apropiati noua (mie) de aici: tereza si laura . ei bine, pune-te sa cauti o pizzerie deschisa in august in torino/pecetto, sunt toti inchisi... cand eram gata sa ma consolez cu idea ca facem la noi acasa, am gasit la escalier (care e si aproape, tereza a zis ca nu i-ar placea sa merga prea depatre, si eu sunt perfect de acord cu ea, chiar si de ziua mea). laura a fost foarte draguta si a zis ca vine si ea (mai mult, ne-au invitat la ei maine seara, au pregatit niste antreuri (antipasti, pentru cunoscatori) de peste si paste proaspete. Piero mi-ar fi placut sa vina, dar avea deja altceva programat. certo, cand anunti oamenii in ultimul moment asa se intampla...

azi dimineata a trebuit (si inca nu e terminat, sa nu uit) sa sun la o agenzie de voiaj sa incercam sa prenotam o croaziera, 7/8 zile , pe mediterana, cu Louis Crociere (nava e de prin 1970, nu prea sunt sigur...) oricum, dat fiind ca pt maroc nu ne mai trebuie viza, si ca nu costa chiar asa de mult, incercam si vedem ce-o iesi. idea de baza era sa mergem cu o alta familie (parintii martinei, colega mariei)

gata, ma reintorc la munca, ma duc sa mananc o inghetata (asta e alta problema in august, ca barul/cantina noastra e inchisa)... oricum, o inchetata nu poate sa-mi faca rau, din contra, mai ales ca ieri am mancat destul de bine... a, am uitat, de ce am mancat bine? pentru ca ieri am sarbatorit un pic si ziua mea de nastere si a mamei martinei, la mare (la ceriale, unde au ei casa si maria a stat saptamana trecuta) - aha - si am fost cu ei si cu niste prieteni de-ai lor (o familie erau instructori auto, de carnet) si am mancat spaghetti a code di gambero si vreo 3 felii de tort, ca sa nu mai vorbim de 2 (ei bine da, doua, se uita cam ciudat instructorul ala auto la mine) halbe de bere.

ma duc sa-mi iau inghetata.

cu o zi inainte

Noi suntem bine, inca mai simtim lipsa alor mei (era totul mai simplu cu ei aici, sa vedeti ce gradina a aranjat tata...), dar ne consolam cu gandul ca mai sunt doar cateva zile si apoi plecam si noi in vacanta. Unde? inca nu stim, dar vinerea asta deja nu mai lucrez, asa ca oricum, e bine. Ieri am fost la mare s-o luam pe Maria, a ramas o saptamana la o prietena, o duseseram impreuna cu tata, si ieri am fost s-o aducem inapoi, a fost o zi splendida, soare, nu prea cald, apa linistita si curata... (un pic mai departe de Noli - o spun pentru cine are amintiri din zona aia :-) ) . Matei ar fi stat numai in apa, ghinionul lui a fost ca am mancat si mama prietenei Mariei (e o profesoara) a zis ca copiii n-au voie sa intre in apa imediat dupa ce au mancat, trebuie intai sa se termine digestia (am niste dubii despre cat de adevarata e treaba, dar nu puteam sa trec peste cuvantul ei si sa-i las pe ai mei in apa...) oricum, a avut suficient parte de apa, poate chiar prea mult, pt ca la un moment dat, seara, cand ne-am dus sa mancam, il vad ca se cam tinea de burta.. ce-i cu tine, scapa? da , tati (el nu prea spune cand ii vine, tre sa tragi de el, dar il vezi cum se comporta) - noroc ca era un bar aproape, inca 5 secunde si facea pe el - racise un pic la burta, dar i-a trecut (pentru bunici o spun, dupa aia cand a facut din nou era normal :-) ). Maria in schimb era domnisoara, nu se baga cu noi in apa, a stat cu fetele taca-taca de vorba.

Ne-am intors azinoapte cam tarziu (era deja ziua mea), si dat fiind ca acum masina de spalat nu se mai pune singura (ei, da, cat erau parintii aici asa se intampla!) am mai pregatit una-alta pentru saptamana... Noroc ca orasul e acum pustiu, sunt toti in vacanta, si azi dimineata am ajuns la serviciu imediat.