Si am luat si casa...

Vezi harta mare

cum spuneam, in Via Ormea 113, Torino. e cea de la etajul 2, geamurile 3,4 si 5 (de pe balcon, aia cu vazele de flori fara flori)
offf, n-a fost simplu. n-a fost simplu deloc. si de fapt, nu e simplu nici acum. vin toate intrebarile... am facut bine? trebuia sa mai asteptam? trebuia sa ne fi grabit? face casa banii?
in momentul de fata, poate ca sunt tardive, am dat deja avansul, si probabil ca daca toate merg bine, casa o sa o luam pe la jumatea lui decembrie (cu cat mai incolo, cu atat mai bine, zice dana, asa ca cheltuielile de incalzire or sa cada inca pe seama actualului proprietar). o vazuseram de prin primavara, numai ca ei au tinut pretul sus, iar noi, dupa ce le-am facut o oferta slabuta, am zis ca mai mult nu prea mai suntem dispusi... a trecut vara, mie intre timp la servici mi s-au rezolvat mai multe lucruri (printre care si o marire de salariu), asa ca am redeschis discutia... pai sa ne vedem... dana invata (si inca mai invata) pentru examenul de stat, asa ca n-a prea avut timp si mi-a dat mandat moral si m-a trimis la tratative. si pana la urma a mers bine, ei au coborat cu pretul pana unde eram noi dispusi. ma rog, in banca tot trebuie sa ne imprumutam...
intre timp... intre timp a murit mamaia de la constanta. mi-a zis tata, si apoi liviu mi-a spus mai multe. vreau sa ajung si eu pe la ei, la constanta, cand o sa mai mergem in tara. si cu copiii... si pe la tara... ma bucur ca am vazut-o asta vara, la gigi. sau era asta primavara?
si cu asta - basta, cum zice mama. or sa-mi lipseasca.
a, am avut un vis ciudat, acum cateva zile: venisera la noi in bucatarie sfintii Cosma si Damian, nu mai stiu ce faceam noi cu totii acolo, erau imbracati in niste pelerine ponosite, la un moment dat dispar (era normal, doar erau sfinti), si apoi se misca usa de la bucatarie... stiti cum e ca, in somn, incerci sa zici ceva si nu poti, te chinui, si daca e cineva langa tine aude doar un muget nearticulat... cam asa am facut si eu, si m-am trezit. eram relativ constient (nu eram speriat, mai speriata era dana langa mine) si i-am explicat ca cineva miscase usa din bucatarie, si ca cel mai probabil fusesera Cosma si Damian. ea zice ca mai fac asa cateodata, asta de cand au venit hotii la noi acasa, la pecetto, dar in timp ce alte dati eram speriat, acum nu... poate intr-o zi o sa-mi fie clar cum e de fapt cu efortul spiritului de a controla corpul, atunci cand sufletul e adormit... cred ca asta se intampla... eul meu (spiritul) avea niste trairi ale lui (cineva misca usa din bucatarie, invizibil, eu stiind de fapt ca erau cosma si cu damian, care tocmai plecasera/disparusera ), si cand a vrut sa comunic asta (dar cui??), corpul era intr-o stare de ne-utilizare (adormit), iar sufletul nu era pe acolo sa-l miste, asa ca ce a facut spiritul meu (adica eu)? a incercat sa miste corpul de unul singur... incercati si voi, sa vedeti daca e simplu, bineinteles ca ii lipsea grosolanitatea sufletului, si n-a reusit decat sa faca corpul sa deschida gura si sa scoata niste zgomote guturale... eram semitreaz, m-am auzit, si aproape imediat dupa aia m-am trezit, si foarte normal i-am explicat Danei ce visasem. cu sufletul la locul lui, era mult mai usor sa comanzi trupul:-)
alte chestii, pentru posteritate, nu prea mai sunt, doar ca (,) cainele creste mare si cuminte (si suntem un pic invidiosi, ca se pare ca inca mai tine mult - mai mult decat la noi - la proprietarele mamei lui, de unde l-am luat). face parte din drepturile lui de caine, n-o sa ne apucam acum sa ne lamentam. si apoi, tot la noi in casa de pe la sfarsitul lui august, sta barbara, o prietena de-a danei, in asteptarea fericitului eveniment de a-si gasi o casa a ei. copiii sunt foarte fericiti, ea e copilaroasa si sta mult cu ei, se joaca si-i trateaza ca ... pe niste egali. asa ca ne e relativ bine cu barbara aici. si cam asta e, nu ne plangem.
pt dana: Succes iubita!
pupaturi peste timp,
mircea