Visul de azi-noapte: eram pe undeva la mare, o plaja destul de accidentata, eu cobor cu copiii cu bicicletele, printre (si peste) pietre, ajungem pe malul marii, mai era lume, dar sus, parca pe o pasarela, si se uitau jos la noi... ii arat lui matei meduzele, erau mari, si pline de puncte fosforescente (si aici cred ca mi-erau in minte punctele de la geogebra, m-am uitat aseara pe computer).. si parca stiam ca noaptea s-ar fi vazut numai punctele alea, si-i explicam cat de bine se vad... ating una din greseala (mi-era un pic frica sa nu ma urzice) - dar nimic, erau inofensive... bun, visul se schimba, era seara, mergem la un restaurant in satucul ala pe malul marii , si cum-necum, tipa aia ne intreaba daca nu vrem sa-l cumparam.. ba da, zic eu in visul meu, si scena se muta toata in a doua zi... era luni, eu cu dana mergem sa vedem noul nostru restaurant, era destul de simplu, dar mare, ca o taverna, cu mese si scaune de lemn, cu fete de masa cu patratele.. si in timp ce ne tot uitam noi, si incercam sa ne punem in mintea unui proprietar de restaurant, incepe sa intre lume si sa se aseze la mese, sa manance... atunci imi cade fisa ca de acum e restaurantlul nostru, tre sa pregatim noi mancarea, tot... ma apuca panica, habar n-am sa gatesc pt multe persoane, nici nu stiu daca avem provizii, cum se foloseste bucataria... poate trebuia sa punem un anunt pe usa ca e inchis, si intr-o saptamana ii gaseam noi rostul... numai ca acum e prea tarziu, e lume la mese... mai mult, nu-mi aduceam aminte daca i-am platit ceva, daca semnaseram vre-un contract... noroc ca incep sa vina si angajatii - ospatari, bucatari, si se apuca de treaba... ma linistesc, ce bleg, trebuia sa ma gandesc ca oamenii inca lucreaza acolo, chiar daca e un nou proprietar, ma duc in bucatarie si incep sa-i intreb, aveti ce va trebuie? si-mi zice seful de sala : sefu, relaxeaza-te, stai su tu la o masa si bea o bere, aici ne descurcam... si m-am sculat cu senzatia asta, de pericol care a trecut, acum eram in siguranta, si nu numai, puteam si sa stau, sa beau o bere, fara s-o platesc (era doar a mea, nu, impreuna cu tot restaurantul ala), mai mult, in timp ce eu beam berea, erau toti angajatii care lucrau pentru mine, si cu siguranta e o afacere buna, uita-te doar cata lume e asezata la mese...
Portofino
Ne-am dus weekend-ul trecut la rapallo, la mare, de la cele 3-4 grade la torino la cele aproape 20 la doar o ora si ceva de drum... Era ziua mariucai, si de la rapallo a fost la portofino, un portulet foarte chic.... E o carare pe malul marii, de la santa margherita pana acolo, niste peisaje superbe. Anul trecut am fost tot acolo, si ploua, fermecator, acum era soare
Poza fotografului
Matei, la mare, la inceputul lui februarie... Ce vreme... Acolo as vrea sa imbatranesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu