mirciulica: Borghetto santo spirito

Italienii au un personaj de film, Fantozzi. E foarte cunoscut, e un ghinionist amarat, scund si gras (si asemanarile se opresc aici, el mai avea si o nevasta urata rau si o fata si mai nasoala, pe care o cheama Cita, va aduceti aminte de Cheeta, maimuta din Tarzan?)... ei bine, una dintre fazele cele mai reusite e cand incearca sa plece in concediu, impreuna cu familia, in masinuta lor (ce altceva decat un Fiat 500?), si cand, ca in desenele animate, un nor sta numai si numai deasupra lor.

copie la indigo. prognoza meteo era "soare in toata italia", o caldura nemaiintalnita un ultimii x ani, atmosfera de vacanta. prenotam un hotel la albenga , chiar pe malul marii , si vineri seara dupa servici plecam... drumul nemaipomenit, acum zilele sunt lungi, s-a schimbat ora de doua saptamani, cer albastru... ajungem in Liguria , pe malul marii, hm... parca e mai rece. deodata, nori josi, ceata, aiurea rau. poate e doar acum, seara, miscari convective, a fost prea cald in timpul zilei si umiditatea formeaza acum norii... ei bine, sambata un cer gri, marea plumburie... dar se vedea ca norii sunt subtiri (se vedea un pic forma soarelui prin nori), dar, ca sa ne sfideze de-adevaratelea, pe sub nori, in departare, spre stanga si spre dreapta se vedea soare. soare! departe! si la noi rece, cu fuioare de ceata care urcau pe marginea muntelui... sambata am mers prin albenga , prin centrul istoric, l-am sunat pe tata cu 3 zile intarziere sa-i spun La Multi Ani, am vazut impreuna muzeul torturilor ... si aici a fost o faza misto, muzeul asta e intr-un turn inalt, la fiecare etaj era o camera cu instrumente de tortura, si sus-sus era un clopot... ajungem sus in varf, o vedere impresionanta, si clopotul mare... langa el un anunt... bate la fiecare 30 minute... si incepe un clopot sa bata... deziluzie, nu era al nostru, era de la un turn vecin... ne lamentam intre noi, "ne-au pacalit astia, hai sa ne intoarcem", cand deodata BANGGGG! la nici un metru de noi, ditamai clopotul, mai inalt ca mine si cu diametru de vre-un metru jumate ne sparge timpanele... matei ramane incremenit, nu stie de ce sa se tina, mai ca nu se lasa in patru labe, si noi odata trecuta panica, ne punem pe ras... dupa muzeu, am mancat (prea mult, dar ne-am luat de la ei o paine cu masline nemaipomenita) apoi am lasat copiii sa se duca la celelalte muzee si noi am fost sa vedem o casa ... casa nu era rea, nu prea mare, vreo 40mq, dar avea o terasa pe acoperis mai mare decat tot apartamentul, si mai avea si loc de parcare, chiar la marginea centrului vechi. inca ne tenteaza... oricum, ca sa nu divaghez, afara era inca innorat.la intoarcere la hotel am incercat cu matei sa ne jucam cu zmeul pe care l-a primit de la Davide, de ziua lui, dar nici vant ca lumea nu era, n-am reusit decat sa incurcam firele... eram pe plaja, dar ne-a luat frigul destul de repede, erau probabil 16-18 grade (de la cele 30 lasate in urma la torino). am mancat la alassio , destul de aproape, ne culcam, duminica dimineata aceeasi vreme de c..... ei bine, ajunge cu norul asta deasupra noastra. dupa micul dejun, am luat masina, si la nici 5 km, in Borghetto Santo Spirito.... soare. mama lor de bagabonti. si am parcat masina, ne-am dus la plaja, am facut si baie... asa mai da.