Preludiu
E aproape un an de cand incercam... Am luat cupoanele alea in iunie 2011 si deja mi-era frica, pe masura ce trecea timpul, ca nu mai reusim sa le folosim... Si macar daca ar fi fost ceva derizoriu, pana la urma as fi zis ca poate e mai mare daraua decat ocaua... Insa asa, dupa ce am dat niste bani buni, prima oara cand , dupa un weekend de pregatiri, eram porniti si gata sa ne lasam liberi, se anuleaza din motive militare... Am mai incercat din cand in cand, ma mai uitam pe site-ul lor, dar nu mai aparea o zi potrivita pentru zona noastra... Pana la urma, stiind ca valabilitatea nu depaseste un an (incredibil cum anul asta a trecut repede), m-am lansat si am zis ca suntem dispusi sa mergem pana la Ferrara(pentru cei pentru care geografia Italiei se rezuma la "forma de cizma, cu Roma la mai sus de sireturi si Venetia in spatele carambului", Ferrara e cam intre Venetia si Roma, iar de la Torino, care e de partea cealalta a carambului fata de Venetia, pana la Ferrara sunt vreo 450 de km, adica vreo 5 ore de condus). Dupa ce nu primesc nici un fel de confirmare, in seara din ajunul zilei pentru care prenotasem primim un email cum ca e totul in regla si sa fim la o adresa din Ferrara a doua zi dimineata la 5:45... Era vreo 6 seara, Dana era la birou, Maria era la scoala de muzica, imi fac repede planul ca singura solutie e sa un pic dupa miezul noptii si sa conducem noaptea, mai degraba decat sa plecam seara si sa dormim pe undeva... Maria avea spectacol a doua zi, asa ca ne-a rugat s-o lasam acasa... Bine iubita, ok imi pare rau pentru tine, cine stie cand o sa mai ai ocazia... Dar o intelegeam, pentru ea muzica e importanta, si mi se pare normal ca sa poti sa decizi ce-ti place sa faci, mai ales daca ai 15 ani... Asa ca il sunam pe Arjen, care cand aude ca ar fi loc pentru Babis, zice ca o sa-l intrebe...ii explic ca in principiu in noaptea aia o sa se doarma in masina, dar Babis n-are chef... Asta e, o sa plecam in trei... O sunasem intre timp pe Dana sa-i explic idea mea cu condusul de noapte, si in princpipiu planul era facut... Eu aveam inca timp sa dorm (eu n-as fi putut sa dorm in masina), asa ca ma bag in pat, era vreo 7 seara... Abea ma bag in pat si suna telefonul... Erau organizatorii, sa-mi spuna ca confirmarea a fost o eroare, si ca sa fiu linistit ca o sa mai fie locuri in Piemonte... Nu ma intereseaza, eu sunt pregatit sa vin la Ferrara, maine dimineata la sase fara un sfert sunt acolo.... Nu, ca nu se poate, e efectiv o eroare, nu mai sunt locuri (de obicei se trimite o confirmare imediat dupa emailul de rezervare, e adevarat ca n-am primit-o? E adevarat, dar am primit confirmarea in seara asta... Da, dar nu intelegeti ca a fost o eroare? O fi fost, dar eu ce fac, ca-mi expira cupoanele si raman cu banii dati degeaba, pana acum n-am reusit sa gasesc disponibilitate in Piemonte... Mai incercati, pe 20 se afiseaza pe site urmatoarele date... Am ridicat din umeri, nu stiu sa ma cert cu oamenii prin telefon, am zis OK, l-am sunat pe Arjen sa-i zic ca nu mai plecam (si acum mi-a zis ca Babis decisese sa nu vina), le-am sunat si pe Dana si pe Mari ca nu se mai pleaca, si apoi am luat o carte, ca doar nu mai trebuia sa dorm... Mi-am trecut in agenda data de 20, zicandu-mi ca de data asta nu se poatea sa-mi mai scape... Pe 20 am stat cu ochii pe site-ul lor, si cred ca am fost primul care a rezervat... Am primit repede emailul de confirmare (de acum il asteptam ca pe butelie), si a ramas ca, daca nu se intampla nimic (meteo favorabil, fara exercitii militare in zona), pe 3 iunie zburam cu balonul.
Zborul
N-a fost usor sa ne trezim la 4:10, mai ales ca n-am culcat cu siguranta dupa 1... Am pus doua telefoane sa sune (nu se stie niciodata), si desi eram un pic cam ametit, mi-am adus aminte imediat de ce pusesem telefonul sa sune... A sculat-o pe Dana, i-am sculat si pe copii, si la 5 fara un sfert am iesit pe usa... Era inca noapte, era si un pic innorat, cu o seara inainte plouase, nimeni pe strazi... Am ajuns repede(surpriza, navigatoarele noastre Nokia nu aveau nici o harta a locului unde trebuia sa ajungem, noroc ca era in centru)... Am ajuns cu 5 min mai devreme la Carru, am baut o cafea, si ne-a alaturat grupului care astepta mioritic de o parte a drumului... O pustoaica de culoare ne zice sa ne intoarcem la masini si s-o urmam, plecam spre campul de zbor.
Cand am ajuns, intindeau baloanele... Urmau sa fie doua baloane, unul mic, de 5 persoane, si unul mai serios, in care urmau sa fie doua grupuri de cate l6... Nacela noastra ( noi urma sa facem parte din primii 16) era culcata la pamant, cu balonul (deocamdata o simpla fasie textila) intins in fata ei... Incepem sa-i ajutam sa-l deschida, tragem de el... Eram deci vreo 35 de oameni, toti in jurul balonului, ne tine un tip o mica explcatie (o sa-l umflam, sa nu treceti prin spatele nacelei, sa nu va apropiati de ventilatoare), Cinque intre timp era innebunita de bucurie, alerga pe campuri ca o apucata...
Cum se porneste un balon? Intai si intai se intinde tot balonul pe pamant, largindu-l , ca o para intoarsa. Apoi, in timp ce cineva, sau mai multi cineva, ii tin gura deschisa, il umfla cu 2 ventilatoare puternice (la un moment dat, cand ma apropiasem sa tin deschisa gura balonului ca sa se poata umfla, curentul imi arunca ochelarii de soare in balon), baga persoane in nacela ca sa aiba greutate (inainte de asta legasera nacela de un Jeep, sa nu plece singura), si apoi se pornesc arzatoarele din nacela ca sa-i dea aer cald... Era un pic de vant, si asta facea ca in momentul in care s-a umflat, balonul sa se plieze ca o vela, parea ca nu mai reusesc sa-l umfle... Ne zice sa urcam... Putem sa luam si cainele? Nu, ne pare rau... Incep sa fug spre masina, mi-era frica sa nu plece imediat ce se umfla si se incalzeste, dar nici o grija, il tin legat, ma intorc dupa ce o las pe Cinque in masina si ma urc si eu in nacela... Nacela era impartita in 5 compartimente, 4 de cate 4 persoane, la colturi, si central unul in care stateau pilotii si buteliile. Noi eram impreuna in acelasi mic compartiment, probabil 60cmx1m, facuta din impletitura de nuiele (cu un schelet de otel), ar fi incaput si cainele fara nici o problema... De acum, balonul nostru este deja sus, nu mai atinge pamantul, si se simte cum incepe sa traga de nacela... Se stabileste ca celalalt balon, la vreo 30m de noi, trebuie sa plece primul, si asistam la o ciocnire repetata a celor doua baloane, miscate de vant, in timp ce ambele nacele raman fixe la pamant, legate de masini... In sfarsit, balonul celor 5 pleaca, si noi decolam la scurt timp dupa el... Puternice arzatoarele alea, noi fiind sub ele si tot se simtea valul de caldura... Era un pic de vant, dar odata plecati, se merge impreuna cu vantul si nu-l mai simti, iti dai seama ca te misti numai uitandu-te jos, la pamant... Am plecat direct in sus, si dupa vreo 10 min ne zice tipul ca suntem la 1000m inaltime.. Liniste totala, doar zgomotul flacarii arzatorului din cand in cand, si sub noi petice de terenuri agricole...ne face o scurta lectie de aterizare (trebui sa te tii de sforile din jurul nacelei , cu spatele la directia de mers) , ne explica cat de mult se poate conduce un balon(sus-jos si rotire in jurul propriei axe), iar pentru directie se regleaza altitudinea pana prinzi un vant care te duce in directia dorita - daca e vreunul, bineinteles)... Coboara apoi foarte aproape de pamant, vreo 30m, si continuam sa zburam asa, pe deasupra orasului (Bene Vagienna, Augusta Vaginorum, capitala fostilor vagini)... Intre timp, un minibus cu cel de-al doilea grup ne urmarea pe sosea, din cand in cand mai oprea sa ne faca poze (noi ne miscam incet-incet) ... Dupa vre-o ora de zburat (suspendare in aer, mai degraba), ne asezam foarte lin pe un camp proaspat recoltat de langa cimitirul din Bene Vagienna... Ne ajunge imediat minibusul, si noi ne dam jos, incet incet si pe rand, doi se dau jos si alti doi le iau locul din noul grup, alfel devenea prea usor si pleca... Mai facem cateva poze, ne urcam in minibus si pustoaica de culoare ne aduce inapoi la masini... A trecut repede, e doar 8 si ceva, avem toata ziua inainte... Dar Maria are teme, Dana are si ea de lucru, ne asteapta scoicile in frigider, mai bine ne intoarcem repede.... Facem micul dejun la ferma de pe al carei camp am decolat, Cinque se joaca cu catelul de paza... inainte sa pornim la drum opresc langa marginea strazii sa culegem niste flori de camp... La 10 si ceva eram inapoi acasa, numai bine ca sa montez gazebo-ul pe care l-am cumparat de cateva luni bune si pe care n-am nici un chef sa-l montez...prea tarziu sa mai zic ceva, l-am montat.
Poze:
E aproape un an de cand incercam... Am luat cupoanele alea in iunie 2011 si deja mi-era frica, pe masura ce trecea timpul, ca nu mai reusim sa le folosim... Si macar daca ar fi fost ceva derizoriu, pana la urma as fi zis ca poate e mai mare daraua decat ocaua... Insa asa, dupa ce am dat niste bani buni, prima oara cand , dupa un weekend de pregatiri, eram porniti si gata sa ne lasam liberi, se anuleaza din motive militare... Am mai incercat din cand in cand, ma mai uitam pe site-ul lor, dar nu mai aparea o zi potrivita pentru zona noastra... Pana la urma, stiind ca valabilitatea nu depaseste un an (incredibil cum anul asta a trecut repede), m-am lansat si am zis ca suntem dispusi sa mergem pana la Ferrara(pentru cei pentru care geografia Italiei se rezuma la "forma de cizma, cu Roma la mai sus de sireturi si Venetia in spatele carambului", Ferrara e cam intre Venetia si Roma, iar de la Torino, care e de partea cealalta a carambului fata de Venetia, pana la Ferrara sunt vreo 450 de km, adica vreo 5 ore de condus). Dupa ce nu primesc nici un fel de confirmare, in seara din ajunul zilei pentru care prenotasem primim un email cum ca e totul in regla si sa fim la o adresa din Ferrara a doua zi dimineata la 5:45... Era vreo 6 seara, Dana era la birou, Maria era la scoala de muzica, imi fac repede planul ca singura solutie e sa un pic dupa miezul noptii si sa conducem noaptea, mai degraba decat sa plecam seara si sa dormim pe undeva... Maria avea spectacol a doua zi, asa ca ne-a rugat s-o lasam acasa... Bine iubita, ok imi pare rau pentru tine, cine stie cand o sa mai ai ocazia... Dar o intelegeam, pentru ea muzica e importanta, si mi se pare normal ca sa poti sa decizi ce-ti place sa faci, mai ales daca ai 15 ani... Asa ca il sunam pe Arjen, care cand aude ca ar fi loc pentru Babis, zice ca o sa-l intrebe...ii explic ca in principiu in noaptea aia o sa se doarma in masina, dar Babis n-are chef... Asta e, o sa plecam in trei... O sunasem intre timp pe Dana sa-i explic idea mea cu condusul de noapte, si in princpipiu planul era facut... Eu aveam inca timp sa dorm (eu n-as fi putut sa dorm in masina), asa ca ma bag in pat, era vreo 7 seara... Abea ma bag in pat si suna telefonul... Erau organizatorii, sa-mi spuna ca confirmarea a fost o eroare, si ca sa fiu linistit ca o sa mai fie locuri in Piemonte... Nu ma intereseaza, eu sunt pregatit sa vin la Ferrara, maine dimineata la sase fara un sfert sunt acolo.... Nu, ca nu se poate, e efectiv o eroare, nu mai sunt locuri (de obicei se trimite o confirmare imediat dupa emailul de rezervare, e adevarat ca n-am primit-o? E adevarat, dar am primit confirmarea in seara asta... Da, dar nu intelegeti ca a fost o eroare? O fi fost, dar eu ce fac, ca-mi expira cupoanele si raman cu banii dati degeaba, pana acum n-am reusit sa gasesc disponibilitate in Piemonte... Mai incercati, pe 20 se afiseaza pe site urmatoarele date... Am ridicat din umeri, nu stiu sa ma cert cu oamenii prin telefon, am zis OK, l-am sunat pe Arjen sa-i zic ca nu mai plecam (si acum mi-a zis ca Babis decisese sa nu vina), le-am sunat si pe Dana si pe Mari ca nu se mai pleaca, si apoi am luat o carte, ca doar nu mai trebuia sa dorm... Mi-am trecut in agenda data de 20, zicandu-mi ca de data asta nu se poatea sa-mi mai scape... Pe 20 am stat cu ochii pe site-ul lor, si cred ca am fost primul care a rezervat... Am primit repede emailul de confirmare (de acum il asteptam ca pe butelie), si a ramas ca, daca nu se intampla nimic (meteo favorabil, fara exercitii militare in zona), pe 3 iunie zburam cu balonul.
Zborul
N-a fost usor sa ne trezim la 4:10, mai ales ca n-am culcat cu siguranta dupa 1... Am pus doua telefoane sa sune (nu se stie niciodata), si desi eram un pic cam ametit, mi-am adus aminte imediat de ce pusesem telefonul sa sune... A sculat-o pe Dana, i-am sculat si pe copii, si la 5 fara un sfert am iesit pe usa... Era inca noapte, era si un pic innorat, cu o seara inainte plouase, nimeni pe strazi... Am ajuns repede(surpriza, navigatoarele noastre Nokia nu aveau nici o harta a locului unde trebuia sa ajungem, noroc ca era in centru)... Am ajuns cu 5 min mai devreme la Carru, am baut o cafea, si ne-a alaturat grupului care astepta mioritic de o parte a drumului... O pustoaica de culoare ne zice sa ne intoarcem la masini si s-o urmam, plecam spre campul de zbor.
Cand am ajuns, intindeau baloanele... Urmau sa fie doua baloane, unul mic, de 5 persoane, si unul mai serios, in care urmau sa fie doua grupuri de cate l6... Nacela noastra ( noi urma sa facem parte din primii 16) era culcata la pamant, cu balonul (deocamdata o simpla fasie textila) intins in fata ei... Incepem sa-i ajutam sa-l deschida, tragem de el... Eram deci vreo 35 de oameni, toti in jurul balonului, ne tine un tip o mica explcatie (o sa-l umflam, sa nu treceti prin spatele nacelei, sa nu va apropiati de ventilatoare), Cinque intre timp era innebunita de bucurie, alerga pe campuri ca o apucata...
Cum se porneste un balon? Intai si intai se intinde tot balonul pe pamant, largindu-l , ca o para intoarsa. Apoi, in timp ce cineva, sau mai multi cineva, ii tin gura deschisa, il umfla cu 2 ventilatoare puternice (la un moment dat, cand ma apropiasem sa tin deschisa gura balonului ca sa se poata umfla, curentul imi arunca ochelarii de soare in balon), baga persoane in nacela ca sa aiba greutate (inainte de asta legasera nacela de un Jeep, sa nu plece singura), si apoi se pornesc arzatoarele din nacela ca sa-i dea aer cald... Era un pic de vant, si asta facea ca in momentul in care s-a umflat, balonul sa se plieze ca o vela, parea ca nu mai reusesc sa-l umfle... Ne zice sa urcam... Putem sa luam si cainele? Nu, ne pare rau... Incep sa fug spre masina, mi-era frica sa nu plece imediat ce se umfla si se incalzeste, dar nici o grija, il tin legat, ma intorc dupa ce o las pe Cinque in masina si ma urc si eu in nacela... Nacela era impartita in 5 compartimente, 4 de cate 4 persoane, la colturi, si central unul in care stateau pilotii si buteliile. Noi eram impreuna in acelasi mic compartiment, probabil 60cmx1m, facuta din impletitura de nuiele (cu un schelet de otel), ar fi incaput si cainele fara nici o problema... De acum, balonul nostru este deja sus, nu mai atinge pamantul, si se simte cum incepe sa traga de nacela... Se stabileste ca celalalt balon, la vreo 30m de noi, trebuie sa plece primul, si asistam la o ciocnire repetata a celor doua baloane, miscate de vant, in timp ce ambele nacele raman fixe la pamant, legate de masini... In sfarsit, balonul celor 5 pleaca, si noi decolam la scurt timp dupa el... Puternice arzatoarele alea, noi fiind sub ele si tot se simtea valul de caldura... Era un pic de vant, dar odata plecati, se merge impreuna cu vantul si nu-l mai simti, iti dai seama ca te misti numai uitandu-te jos, la pamant... Am plecat direct in sus, si dupa vreo 10 min ne zice tipul ca suntem la 1000m inaltime.. Liniste totala, doar zgomotul flacarii arzatorului din cand in cand, si sub noi petice de terenuri agricole...ne face o scurta lectie de aterizare (trebui sa te tii de sforile din jurul nacelei , cu spatele la directia de mers) , ne explica cat de mult se poate conduce un balon(sus-jos si rotire in jurul propriei axe), iar pentru directie se regleaza altitudinea pana prinzi un vant care te duce in directia dorita - daca e vreunul, bineinteles)... Coboara apoi foarte aproape de pamant, vreo 30m, si continuam sa zburam asa, pe deasupra orasului (Bene Vagienna, Augusta Vaginorum, capitala fostilor vagini)... Intre timp, un minibus cu cel de-al doilea grup ne urmarea pe sosea, din cand in cand mai oprea sa ne faca poze (noi ne miscam incet-incet) ... Dupa vre-o ora de zburat (suspendare in aer, mai degraba), ne asezam foarte lin pe un camp proaspat recoltat de langa cimitirul din Bene Vagienna... Ne ajunge imediat minibusul, si noi ne dam jos, incet incet si pe rand, doi se dau jos si alti doi le iau locul din noul grup, alfel devenea prea usor si pleca... Mai facem cateva poze, ne urcam in minibus si pustoaica de culoare ne aduce inapoi la masini... A trecut repede, e doar 8 si ceva, avem toata ziua inainte... Dar Maria are teme, Dana are si ea de lucru, ne asteapta scoicile in frigider, mai bine ne intoarcem repede.... Facem micul dejun la ferma de pe al carei camp am decolat, Cinque se joaca cu catelul de paza... inainte sa pornim la drum opresc langa marginea strazii sa culegem niste flori de camp... La 10 si ceva eram inapoi acasa, numai bine ca sa montez gazebo-ul pe care l-am cumparat de cateva luni bune si pe care n-am nici un chef sa-l montez...prea tarziu sa mai zic ceva, l-am montat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu